deranjament

deranjament
DERANJAMÉNT, deranjamente, s.n. 1. Perturbare în bunul mers al unei maşini, al unei instalaţii etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement.
Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98

DERANJAMÉNT s. 1. v. defecţiune. 2. v. perturbare. 3. (med.) dereglare, tulburare. (deranjament organic, func-ţional.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DERANJAMÉNT s. v. diaree.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

deranjamént s. n., pl. deranjaménte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DERANJAMÉNT deranjamente n. 1) Dereglare a funcţionării normale a unei maşini, a unei instalaţii sau a unui aparat. 2) fam. Indispoziţie cauzată de tulburarea digestiei; indigestie. /<fr. dérangement
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DERANJAMÉNT s.n. 1. Perturbare, defect la o maşină, la o instalaţie etc.; defectare. 2. (fam.) Indigestie; (spec.) diaree. [pl. -te. / cf. fr. dérangement].
Trimis de LauraGellner, 09.05.2006. Sursa: DN

DERANJAMÉNT s. n. 1. perturbare, defect la o maşină, într-un sistem tehnic etc.; defectare. 2. (fam.) indigestie, diaree. (< fr. dérangement)
Trimis de raduborza, 19.02.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • defecţiune — DEFECŢIÚNE, defecţiuni, s.f. Deranjament, defect care împiedică buna funcţionare a unui maşini, a unui aparat, a unui mecanism, desfăşurarea normală a unei acţiuni etc. [pr.: ţi u ] – Din defect. cf. fr. d é f e c t i o n, lat. d e f e c t i o ,… …   Dicționar Român

  • defect — DEFÉCT, Ă, defecţi, te, s.n., adj. 1. s.n. Lipsă, scădere, imperfecţiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteşug, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este… …   Dicționar Român

  • perturbare — PERTURBÁRE, perturbări, s.f. 1. Deranjament, tulburare în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen. 2. Împiedicare, modificare, deranjament în funcţionarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc.; perturbaţie. – v.… …   Dicționar Român

  • dereglare — DEREGLÁRE, dereglări, s.f. Acţiunea de a (se) deregla şi rezultatul ei; stricare, deranjare. – v. deregla. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dereglare ≠ reglare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEREGLÁRE s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • perturbaţie — PERTURBÁŢIE, perturbaţii, s.f. 1. Tulburare produsă în viaţa unui individ sau a unei colectivităţi. 2. Modificare, neregularitate, deranjament în funcţionarea unui sistem, a unei maşini, în evoluţia unui fenomen etc.; perturbare. ♢ Perturbaţii… …   Dicționar Român

  • deranja — DERANJÁ, deranjéz, vb. I. tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăşi, a răscoli. ♢ expr. A şi deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. fig. A tulbura liniştea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe… …   Dicționar Român

  • diaree — DIARÉE s.f. Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide. [pr.: di a ] – Din fr. diarrhée, lat. diarrhoea. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DIARÉE s. (med.) (pop.) cufureală, lamoste,… …   Dicționar Român

  • maldistribuţie — MALDISTRIBÚŢIE, maldistribuţii, s.f. (Auto) Deranjament specific funcţionării motoarelor cu ardere internă prevăzute cu carburator, fenomen care se face simţit printr un mers instabil al motorului, în special la ralanti, şi se datorează… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”