derelicţiune


derelicţiune
DERELICŢIÚNE s. f. (fil.) stare de însingurare şi neputinţă, de împotrivire în faţa unui destin ameninţător şi implacabil; sentiment al "aruncării" omului într-o lume indiferentă şi ostilă. (< fr. déréliction)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.