abureală

abureală
ABUREÁLĂ, abureli, s.f. 1. Aburi condensaţi în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalaţie, miros. 3. fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. -eală.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ABUREÁLĂ s. v. miros.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

abureálă s. f., g.-d. art. aburélii; pl. aburéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

abureală, abureli s.f. 1. minciună, păcăleală 2. joc erotic premergător actului sexual (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 14.07.2007. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • Ovidiu Pecican — Born January 8, 1959 (1959 01 08) (age 52) Arad Occupation historian, essayist, novelist, short story writer, literary critic, playwright, journalist, poet Nationality Romanian Pe …   Wikipedia

  • abur — ÁBUR, aburi, s.m. 1. Vapori de apă. 2. Ceaţă rară. 3. (Rar) Adiere. 4. fig. Suflare uşoară (a vântului), boare. – cf. alb. a v u l l. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÁBUR s. vapori (pl.). (aburul este un agent termic.) Trimis… …   Dicționar Român

  • adiere — ADIÉRE, adieri, s.f. Suflare lină (de vânt); abur, abureală. [pr.: di e ] – v. adia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ADIÉRE s. 1. boare, pală, suflare, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simţea nici o adiere de …   Dicționar Român

  • ceaţă — CEÁŢĂ, ceţuri, s.f. 1. Particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă, la suprafaţa solului, şi care îngreuiază vizibilitatea; negură, pâclă. 2. (impr.) Aburii care se condensează pe o sticlă, pe o… …   Dicționar Român

  • exalaţie — EXALÁŢIE, exalaţii, s.f. Exalare; abureală. [pr.: eg za ] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EXALÁŢIE s. v. emanaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  exaláţie s …   Dicționar Român

  • miros — MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s.n. l. Unul dintre cele cinci simţuri cu care sunt înzestraţi oamenii şi unele animale, prin care organismul primeşte informaţii asupra proprietăţilor chimice ale unor substanţe care emană vapori; capacitate… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”