alivanta


alivanta
ALIVÁNTA interj. (Astăzi rar) 1. Exclamaţie (glumeaţă) rostită când cade cineva. ♢ (Adverbial, în expr.) A da (sau a cădea, a veni etc. alivanta = a da (sau a cădea etc.) peste cap. 2. Pleacă! şterge-o! [var.: alivánti interj.] – Probabil ngr. alla vanda ("într-o parte, la o parte").
Trimis de ana_zecheru, 06.01.2003. Sursa: DEX '98

alivánta interj.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

alivánta, adv. – Pe spate, cu picioarele în sus. it. alla banda, prin intermediul pronunţării ngr. ἄλλα βάντα, termen marinăresc, introdus în rom., probabil în sec. XVIII (Scriban; Iordan, BF, VI, 150). Este posibil să aparţină aceleiaşi familii şi alivancă, s.f. (turtă din mălai şi brînză); alivenci, s.f. pl. (dans tipic mold.); alivăni, vb. (a întoarce, a răsturna; a înmuia). Evoluţia acestor cuvinte nu este clară. Poate să se fi produs, la alivancă, o contaminare cu sl., cf. ceh. (na)liwanec "prăjitură în formă", de la liti "a forma"; dar cuvintele sl. aduse de Cihac şi DAR nu constituie o explicaţie suficientă în sine. Bogrea, Dacor., III, 724 (şi Scriban) explică acest cuvînt prin sl. *olivenka, de la olivnij "în ulei", care pare îndoielnic; tot Bogrea vede în alivăni un der. de la aliman.
Trimis de blaurb, 29.04.2006. Sursa: DER

alivanta! interj. pleacă! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 18.07.2007. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.