desfiinţa


desfiinţa
DESFIINŢÁ, desfiinţez, vb. I. tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenţie etc. – Des1 + [în]fiinţa.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A desfiinţa ≠ a înfiinţa, a întemeia
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DESFIINŢÁ vb. 1. v. anula. 2. v. aboli. 3. a anula, (fig.) a ridica. (A desfiinţa orice restricţie de circulaţie.) 4. a suprima. (A desfiinţa un post.) 5. v. dizolva. 6. v. li-chida. 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A desfiinţa pur şi simplu totul în calea lui.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

desfiinţá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. desfiinţéz, 3 sg. şi pl. desfiinţeáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESFIINŢ//Á desfiinţaéz tranz. 1) A face să înceteze existenţa; a dizolva. 2) (legi, contracte, decrete, convenţii) A declara nul printr-o dispoziţie oficială; a abroga; a aboli; a anula; a revoca. [Sil. -fi-in-] /des- + a [în]fiinţa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DESFIINŢÁ vb. I. tr. A face ceva să nu mai existe; a distruge, a nimici. [pron. -fi-in-. / după înfiinţa].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DESFIINŢÁ vb. tr. a face să nu mai existe ceva; a distruge, a nimici. (< des- + /în/fiinţa)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • desfiinţá — vb. (sil. fi in ), ind. prez. 1 sg. desfiinţéz, 3 sg. şi pl. desfiinţeázã …   Romanian orthography

  • anula — ANULÁ, anulez, vb. I. tranz. 1. A declara nul, a desfiinţa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziţie etc.; p. gener. a desfiinţa, a suprima, a declara nul; a şterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat.… …   Dicționar Român

  • dizolva — DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. tranz. 1. A face ca o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanţă (lichidă), spre a forma împreună o soluţie. ♢ refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desfiinţa ca persoană juridică o… …   Dicționar Român

  • desfiinţare — DESFIINŢÁRE, desfiinţări, s.f. Acţiunea de a desfiinţa şi rezultatul ei; suprimare, distrugere, nimicire, înlăturare; abrogare, anulare. – v. desfiinţa. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Desfiinţare ≠ înfiinţare Trimis de siveco, 03.08 …   Dicționar Român

  • suprima — SUPRIMÁ, suprím, vb. I. tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. ♦ A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desfiinţa un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din funcţie; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a… …   Dicționar Român

  • aboli — ABOLÍ, abolesc, vb. IV. tranz. A desfiinţa o instituţie, o stare sau anumite uzanţe; a anula în mod legal şi oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere. Trimis de ana zecheru, 12.07.2002. Sursa: DEX 98  abolí vb. tr. a anula …   Dicționar Român

  • demilitariza — DEMILITARIZÁ, demilitarizéz, vb. I. tranz. A desfiinţa total sau parţial, în urma unei convenţii internaţionale, forţele armate, armamentul, instalaţiile şi orice activitate cu caracter militar, într o regiune, o ţară etc. ♦ A reda caracterul… …   Dicționar Român

  • eradica — ERADICÁ, eradíc, vb. I. tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desfiinţa. – Din lat., it. eradicare. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  ERADICÁ vb. v. dezrădăcina, stârpi …   Dicționar Român

  • decoloniza — DECOLONIZÁ, decolonizez, vb. I. tranz. A înlătura regimul colonial; a acorda independenţă popoarelor din colonii. – Din fr. décoloniser. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  A decoloniza ≠ a coloniza Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • dezarma — DEZARMÁ, dezarméz, vb. I. 1. tranz. A lua cuiva armele, a sili pe cineva să predea armele. 2. intranz. şi tranz. (Despre sau cu privire la state) A( şi) lichida sau a( şi) limita forţele armate şi armamentul. 3. tranz. fig. A face pe cineva să… …   Dicționar Român