desfăca

desfăca
DESFĂCÁ vb. v. desciocăla.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

desfăcá vb., ind. prez. 1 sg. desfác, 2 sg. desfáci, 3 sg. desfácă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

desfăcá (-ác, -át), vb. – A dezghioca. – var. deşfăca. Mr. disvucare. Origine incertă, probabil expresivă. Nu pare posibil să se separe acest cuvînt de contrariul lui înşfăca, de la care poate deriva, ca deschide de la închide sau descălţa de la încălţa. Totuşi, Candrea-Dens., 568 şi Candrea propun lat. *disfabicāre; iar Pascu, Beiträge, 16, pleacă de la mr., ceea ce nu explică şi care nu este sigur că este acelaşi cuvînt. Pentru Scriban, este vorba de o var. de la dehoca. Densusianu, rom., XXXI, 76, se gîndea la o încrucişare a lui desface cu desghioca.
Trimis de blaurb, 26.07.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • desface — DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau …   Dicționar Român

  • asigura — ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. tranz. A oferi o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. tranz. A da cuiva garanţii asupra unui lucru; a încredinţa. ♦ refl. A şi… …   Dicționar Român

  • crăpa — CRĂPÁ, crăp, vb. I. 1. intranz. şi refl. (Despre obiecte) A se desface (în mod brusc) în mai multe bucăţi; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge. ♢ expr. Unde dai şi unde crapă, se spune atunci când se obţin cu totul alte… …   Dicționar Român

  • dehoca — dehocá (dihocá), dehóc (dihóc), vb. I (înv.) 1. a tăia. 2. a sfâşia. 3. a istovi, a stoarce de puteri. Trimis de blaurb, 03.05.2006. Sursa: DAR  dehocá ( c, at), vb. – 1. A sacrifica, a omorî (un animal). – 2. A rupe, a sparge, a face bucăţi. –… …   Dicționar Român

  • desciocăla — DESCIOCĂLÁ vb. (reg.) a desfăca. (desciocăla porumbul de pe ştiuleţi.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • despica — DESPICÁ, despíc, vb. I. 1. tranz. A tăia, a sparge de a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăţi. ♢ expr. A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de amănuntul, cu minuţiozitate exagerată. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se)… …   Dicționar Român

  • lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… …   Dicționar Român

  • legat — LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum. Trimis de RACAI, 23.11.2008. Sursa: DEX 98  LEGÁT3, legaţi, s.m. 1. Trimis …   Dicționar Român

  • plesni — PLESNÍ, plesnesc, vb. IV. 1. intranz. A crăpa, a se sparge (cu violenţă şi de obicei cu zgomot) din cauza unei lovituri, a unei presiuni prea mari, a unei variaţii de temperatură etc.; spec. a exploda. ♢ expr. A plesni de... = a nu mai putea de …   Dicționar Român

  • pârâi — PÂRÂÍ, pers. 3 pấrâie, vb. IV. intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure, neelastice) A produce un zgomot surd, uşor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”