detenţiune

detenţiune
DETENŢIÚNE, detenţiuni, s.f. (jur.) 1. Reţinere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenţia de a deveni proprietarul lui. [pr.: -ţi-u-.var.: deténţie s.f.] – Din fr. détention, lat. detentio, -onis.
Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98

Detenţiune ≠ libertate
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

detenţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. detenţiúnii; pl. detenţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DETENŢIÚN//E detenţiunei f. 1) Stare de arest. 2) Perioadă cât durează această stare. 3) Pedeapsă constând în privaţiune de libertate. [art. detenţiunea; G.-D. detenţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. detention, lat. detentio, detenţiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DETENŢIÚNE s.f. 1. Reţinere, arestare a cuiva pentru cercetare. 2. Pedeapsă cu închisoare pentru infracţiunile politice. [var. detenţie s.f. / cf. lat. detentio, fr. détention].
Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN

DETENŢIÚNE s. f. 1. reţinere a cuiva în stare de arest pentru cercetare. 2. pedeapsă privativă de libertate pentru o perioadă dată. (< fr. détention, lat. detentio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • detenţiúne — s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. detenţiúnii; pl. detenţiúni …   Romanian orthography

  • detenţie — DETÉNŢIE s.f. v. detenţiune. Trimis de IoanSoleriu, 14.02.2008. Sursa: DEX 98  DETÉNŢIE s.f. v. detenţiune. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • preventiv — PREVENTÍV, Ă, preventivi, e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariţiei sau a răspândirii unei boli, a săvârşirii unei infracţiuni etc. ♢ (jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenţiune) preventivă = deţinere… …   Dicționar Român

  • crimă — CRÍMĂ, crime, s.f. Infracţiune care reprezintă un grad ridicat de pericol şi pe care legea o sancţionează cu pedepsele cele mai mari; spec. omor. ♦ Crimă internaţională = infracţiune deosebit de gravă împotriva legilor şi uzanţelor războiului,… …   Dicționar Român

  • dezrobi — DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. ♦ tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupaţie militară sau de sub o… …   Dicționar Român

  • deţinut — DEŢINÚT, Ă, deţinuţi, te, s.m. şi f. Persoană ţinută sub stare de arest (după ce a fost condamnată sau pentru cercetări); arestat. – v. deţine. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DEŢINÚT s., adj. (jur.) 1. s. condamnat. 2. s. v.… …   Dicționar Român

  • evaziune — EVAZIÚNE, evaziuni, s.f. 1. (În sintagma) Evaziune fiscală = sustragere de la obligaţiile fiscale. 2. (Rar) Evadare. [pr.: zi u ] – Din fr. évasion, lat. evasio, onis. Trimis de ionel bufu, 14.06.2004. Sursa: DEX 98  EVAZIÚNE s. v. evadare, fugă …   Dicționar Român

  • libertate — LIBERTÁTE, (4) libertăţi, s.f. 1. Posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă; posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii şi a societăţii. ♢ loc. adv.… …   Dicționar Român

  • opreală — OPREÁLĂ, opreli, s.f. (înv. şi pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, oprelişte, piedică, obstacol. ♦ (concr.) Proptea, frână, piedică. ♢ expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să şi piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest,… …   Dicționar Român

  • prevenţie — PREVÉNŢIE, prevenţii, s.f. 1. Arest preventiv; p. ext. stare de arest preventiv. 2. (livr.) Prejudecată. [var.: prevenţiúne s.f.] – Din fr. prévention, lat. praeventio, onis. Trimis de oprocopiuc, 13.04.2004. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”