detunător

detunător: DETUNĂTÓR, -OÁRE, detunător, -oare, adj., s.n. 1. adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. s.n. Partea dindărăt a ţevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartuşului. – Detuna + suf. -ător.

Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98

DETUNĂTÓR adj. v. bubuitor.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

detunătór adj. m., pl. detunătóri; f. sg. şi pl. detunătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

detunătór s. n., pl. detunătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DETUNĂT//ÓR¹ detunătoroáre (detunătoróri, detunătoroáre) Care detună; bubuitor. /a detuna + suf. detunătorător

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DETUNĂT//ÓR² detunătoroáre n. Parte a armei de foc unde se retrage tubul cartuşului. /a detuna + suf. detunătorător

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

detuna — DETUNÁ, detun, vb. I. 1. intranz. (La pers. 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna. ♦ tranz. (Rar) A face să răsune. 2. intranz. fig. (Despre oameni) A şi manifesta mânia în mod zgomotos. 3. intranz. şi tranz. (La … Dicționar Român
bubuitor — BUBUITÓR, OÁRE, bubuitori, oare, adj. Care bubuie. [pr.: bu i ] – Bubui + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUBUITÓR adj. detunător, tunător. (Explozie bubuitoroare.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime bubuitór … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias