detunãtúrã — s. f., g. d. art. detunãtúrii; pl. detunãtúri … Romanian orthography
detonaţie — DETONÁŢIE, detonaţii, s.f. Explozie; zgomot produs de o explozie. – Din fr. détonation. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETONÁŢIE s. 1. v. explozie. 2. v. bubuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime detonáţie s … Dicționar Român
bubuitură — BUBUITÚRĂ, bubuituri, s.f. Bubuit. [pr.: bu i ] – Bubui + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUBUITÚRĂ s. bubuire, bubuit, detonaţie, detu nare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar)… … Dicționar Român
bum — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 bum interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BUM… … Dicționar Român
detuna — DETUNÁ, detun, vb. I. 1. intranz. (La pers. 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna. ♦ tranz. (Rar) A face să răsune. 2. intranz. fig. (Despre oameni) A şi manifesta mânia în mod zgomotos. 3. intranz. şi tranz. (La … Dicționar Român
detunare — DETUNÁRE, detunări, s.f. Acţiunea de a detuna (1) şi rezultatul ei; bubuit, detunătură. – v. detuna. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETUNÁRE s. v. bubuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime detunáre s. f., g. d … Dicționar Român
detunet — DETÚNET, detunete, s.n. (Rar) Detunătură. – Detuna + suf. et. (după tuna – tunet). Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detună tură, duduit, duduitură, trăsnet … Dicționar Român
duduitură — DUDUITÚRĂ, duduituri, s.f. Duduit. [pr.: du i ] – Dudui + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUDUITÚRĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O duduitură puternică a pereţilor.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie … Dicționar Român
pac — PAC1 interj. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de căderea unui obiect, de detunătura unei arme etc. 2. Cuvânt care sugerează rapiditatea, caracterul brusc şi neaşteptat al unei mişcări, al unei acţiuni etc. –… … Dicționar Român
puşcătură — PUŞCĂTÚRĂ, puşcături, s.f. (înv. şi pop.) Împuşcătură. – Puşca + suf. ătură. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 PUŞCĂTÚRĂ s. patron. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime PUŞCĂTÚRĂ s. v. descărcătură, foc, împuş cătură,… … Dicționar Român
