detunătură


detunătură
DETUNĂTURĂ, detunături, s.f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. -ătură.
Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98

DETUNĂTÚRĂ s. v. bubuitură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

detunătúră s. f., g.-d. art. detunătúrii; pl. detunătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DETUNĂTÚR//Ă detunăturăi f. Zgomot puternic produs de o explozie sau de o armă de foc la descărcare. /a detuna + suf. detunăturăătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.