dezarticulaţie

dezarticulaţie
DEZARTICULÁŢIE, dezarticulaţii, s.f. Dezarticulare. – Din fr. désarticulation.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DEZARTICULÁŢIE s. v. luxaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dezarticuláţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. dez-), art. dezarticuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. dezarticuláţiei; pl. dezarticuláţii, art. dezarticuláţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEZARTICULÁŢI//E dezarticulaţiei f. rar Traumatism constând în deplasarea unui os din articulaţie; luxaţie; scrântitură. [art. dezarticulaţia; G.-D. dezarticulaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dezarticulation
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEZARTICULÁŢIE s.f. Dezarticulare. [gen. -iei, var. dezarticulaţiune s.f. / cf. fr. désarticulation].
Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN

DEZARTICULÁŢIE s. f. dezarticulare. (< fr. désarticulation)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • dezarticulare — DEZARTICULÁRE, dezarticulări, s.f. Acţiunea de a (se) dezarticula; dezarticulaţie. – v. dezarticula. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZARTICULÁRE s. v. luxaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  dezarticuláre s. f.… …   Dicționar Român

  • dezarticulaţiune — DEZARTICULAŢIÚNE s.f. v. dezarticulaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • luxaţie — LUXÁŢIE, luxaţii, s.f. Deplasare a extremităţilor osoase ale unei articulaţii din poziţia obişnuită, însoţită de pierderea mişcărilor normale; scrântitură, luxare. – Din fr. luxation, lat. luxatio. Trimis de ana zecheru, 26.03.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • proclinteală — PROCLINTEÁLĂ s. v. deplasare, dezarticu lare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrânteală, scrântire, scrânti tură, sucire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • proclintire — PROCLINTÍRE s. v. deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, luxaţie, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire. Trimis de siveco, 04.05.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • răsucire — RĂSUCÍRE, răsuciri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) răsuci şi rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafaţa lor să devină elicoidală. 3. (bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a …   Dicționar Român

  • sucitură — SUCITÚRĂ, sucituri, s.f. Faptul de a (se) suci. ♦ Cotitură (a unui drum). – Suci + suf. tură. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUCITÚRĂ s. v. răsucire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  SUCITÚRĂ s. v. cot, cotitură …   Dicționar Român

  • torsiune — TORSIÚNE, torsiuni, s.f. 1. Deplasare relativă a două secţiuni paralele şi transversale ale unui obiect solid; răsucire. ♦ Indice care arată gradul de torsiune (1) al unui material textil. 2. Scrântitură, luxaţie. [pr.: si u ] – Din fr. torsion.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”