dezastru

dezastru
DEZÁSTRU, dezastre, s.n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre.
Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

DEZÁSTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mânie, potopenie, topenie, (înv. şi reg.) pustieşag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pârjol, plagă. (Un adevărat dezastru s-a abătut asupra lor.)
Trimis de siveco, 09.02.2007. Sursa: Sinonime

dezástru s. n., art. dezástrul; pl. dezástre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEZÁSTR//U dezastrue n. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; flagel; urgie; calamitate. /<fr. désastre
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEZÁSTRU s.n. Nenorocire de mari proporţii; catastrofă. [< fr. désastre, cf. it. disastro].
Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN

DEZÁSTRU s. n. nenorocire de mari proporţii, catastrofă, calamitate. (< fr. désastre)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • dezástru — s. n., art. dezástrul; pl. dezástre …   Romanian orthography

  • flagel — FLAGÉL, (1, 2) flageluri, s.n., (3, 4) flageli, s.m. 1. s.n. (Rar) Bici: mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 2. s.n. fig. Calamitate, dezastru: spec. boală, epidemie, molimă. 3. s.m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare şi… …   Dicționar Român

  • calamitate — CALAMITÁTE, calamităţi, s.f. Nenorocire mare, dezastru care loveşte o colectivitate. ♢ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas, atis. Trimis de viorelgrosu, 30.05.2007. Sursa: DEX 98  CALAMITÁTE s. v. dezastru. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • sinistru — SINÍSTRU, Ă, siniştri, stre, adj., s.n. I. adj. 1. Care trezeşte sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal2. II. s.n. Dezastru care aduce după sine mari… …   Dicționar Român

  • cataclism — CATACLÍSM, cataclisme, s.n. Schimbare bruscă în caracterul şi în condiţiile naturii şi ale vieţii pe pământ, sub influenta unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. ♦ fig. Răsturnare bruscă, distrugătoare, în viaţa socială. – …   Dicționar Român

  • catastrofă — CATASTRÓFĂ, catastrofe, s.f. Eveniment tragic de mari proporţii, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CATASTRÓFĂ s. v. dezastru …   Dicționar Român

  • dezastruos — DEZASTRUÓS, OÁSĂ, dezastruoşi, oase, adj. Cu caracter de dezastru, de proporţiile unui dezastru; catastrofal. [pr.: tru os. – var.: dezastrós, oásă adj.] – Din fr. désastreux. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DEZASTRUÓS adj. 1 …   Dicționar Român

  • potop — POTÓP, potopuri, s.n. 1. (În Biblie) Revărsare uriaşă de ape care ar fi înecat întreaga lume şi toate vieţuitoarele de pe pământ (afară de cele de pe corabia lui Noe). 2. Ploaie mare, torenţială; revărsare mare de ape, inundaţie mare. ♦ p. Gener …   Dicționar Român

  • prăpăd — PRĂPẮD, prăpăduri, s.n. 1. Dezlănţuire de forţe, provocată de fiinţe sau de elementele naturii, care pricinuieşte mari distrugeri de bunuri sau de vieţi omeneşti; urgie, ruină, dezastru. ♢ expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu),… …   Dicționar Român

  • urgie — URGÍE, urgii, s.f. (pop.) 1. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ♢ loc. adj. De urgie = aducător de nenorocire. ♦ Dezlănţuire violentă de forţe ale naturii; prăpăd. 2. Comportare, faptă, manifestare de om duşmănos, furios etc.; …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”