dezlănţuire

dezlănţuire
DEZLĂNŢUÍRE, dezlănţuiri, s.f. Acţiunea de a (se) dezlănţui şi rezultatul ei. – v. dezlănţui.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Dezlănţuire ≠ ferecare, încătuşare, înlănţuire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZLĂNŢUÍRE s. declanşare, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire, (înv. şi reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupţie. (Înainte de dezlănţuire vijeliei.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dezlănţuíre s. f., g.-d. art. dezlănţuírii; pl. dezlănţuíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • declanşare — DECLANŞÁRE, declanşări, s.f. Faptul de a (se) declanşa; dezlănţuire. – v. declanşa. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Declanşare ≠ anclanşare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DECLANŞÁRE s. 1. v. provocare. 2. v.… …   Dicționar Român

  • izbucnire — IZBUCNÍRE, izbucniri, s.f. Acţiunea de a izbucni şi rezultatul ei; dezlănţuire. – v. izbucni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IZBUCNÍRE s. 1. v. erupţie. 2. v. dezlănţuire. 3. ră bufneală, răbufnire, (rar) răbufnitură. (O izbucnire …   Dicționar Român

  • prăpăd — PRĂPẮD, prăpăduri, s.n. 1. Dezlănţuire de forţe, provocată de fiinţe sau de elementele naturii, care pricinuieşte mari distrugeri de bunuri sau de vieţi omeneşti; urgie, ruină, dezastru. ♢ expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu),… …   Dicționar Român

  • ferecare — FERECÁRE, ferecări, s.f. Acţiunea de a fereca şi rezultatul ei; ferecat1. – v. fereca. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Ferecare ≠ dezlănţuire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  FERECÁRE s. 1. ferecat, şinuire,… …   Dicționar Român

  • iscare — ISCÁRE, iscări, s.f. Acţiunea de a (se) isca şi rezultatul ei. – v. isca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ISCÁRE s. v. dezlănţuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  iscáre s. f., g. d. art. iscării; …   Dicționar Român

  • mânie — MÂNÍE, mânii, s.f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ♢ loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie uşor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (pop.; adesea determinat… …   Dicționar Român

  • pornire — PORNÍRE, porniri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) porni şi rezultatul ei; plecare. 2. Impuls, îndemn, imbold; p. ext. avânt, elan. 3. Înclinare, predispoziţie, tendinţă. 4. Patimă; înverşunare (împotriva cuiva). – v. porni. Trimis de oprocopiuc, 13.09 …   Dicționar Român

  • prorupere — PRORÚPERE s. v. declanşare, dezlănţuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • prorupţie — PRORÚPŢIE s. v. declanşare, dezlănţuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • rafală — RAFÁLĂ, rafale, s.f. 1. Dezlănţuire bruscă, violentă (şi scurtă) de vânt, de ploaie sau de ninsoare. 2. Serie neîntreruptă de lovituri ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii de tunuri. – Din fr. rafale. Trimis de RACAI, 22.11.2003.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”