dezminţire

dezminţire
DEZMINŢÍRE, dezminţiri, s.f. Acţiunea de a (se) dezminţi şi rezultatul ei; afirmaţie, declaraţie prin care se dezminte ceva. – v. dezminţi.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Dezminţire ≠ confirmare
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZMINŢÍRE s. v. contestare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dezminţíre s. f., g.-d. art. dezminţírii; pl. dezminţíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEZMINŢÍR//E dezminţirei f. 1) v. A DEZMINŢI şi A SE DEZMINŢI. 2) Declaraţie prin care se dezminte ceva. /v. a (se) dezminţi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEZMINŢÍRE s.f. Acţiunea de a dezminţi şi rezultatul ei; declaraţie, act prin care se arată că ceva nu este adevărat. [< dezminţi].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DEZMINŢÍRE s. f. acţiunea de a dezminţi; declaraţie, act prin care se arată că ceva nu este adevărat. (< dezminţi)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • confirmare — CONFIRMÁRE, confirmări, s.f. Acţiunea de a confirma şi rezultatul ei; întărire, adeverire. ♦ Declaraţie prin care o persoană, îndreptăţită să ceară anularea unui act, îl recunoaşte valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de… …   Dicționar Român

  • contestare — CONTESTÁRE, contestări, s.f. Acţiunea de a contesta şi rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaştere. – v. contesta. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CONTESTÁRE s. dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire,… …   Dicționar Român

  • dezicere — DEZÍCERE s.f. Acţiunea de a (se) dezice; afirmaţie prin care se dezice ceva. [var.: deszícere s.f.] – v. dezice. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  dezícere s. f., g. d. art. dezícerii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţion …   Dicționar Român

  • oficial — OFICIÁL, Ă, oficiali, e, adj. 1. Care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; care este declarat, stabilit prin lege; care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat. Buletinul oficial = periodic în care se publică legile,… …   Dicționar Român

  • tagă — TÁGĂ s.f. (înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ♢ loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – cf. t ă g a d ă . Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98  TÁGĂ s. v. contestare, dezminţire, negare, negaţie,… …   Dicționar Român

  • tăgăduinţă — TĂGĂDUÍNŢĂ, tăgăduinţe, s. f. (înv.) Tăgăduială. – Din tăgădui + suf. inţă. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TĂGĂDUÍNŢĂ, tăgăduinţe, s.f. (înv.) Tăgăduială. – Tăgădui + suf. inţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”