dezmorţi

dezmorţi
DEZMORŢÍ, dezmorţesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A ieşi sau a scoate din amorţeala pricinuită de nemişcare, de frig sau de îngheţ; fig. a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viaţă. ♢ expr. (refl.) A i se dezmorţi (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba. v. dezlega. 2. refl. (Despre un lichid foarte rece) A deveni mai puţin rece. ♦ (Despre pământ) A se dezgheţa. – Dez- + [a]morţi.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A se dezmorţi ≠ a înţepeni
Trimis de siveco, 22.02.2008. Sursa: Antonime

DEZMORŢÍ vb. v. dezgheţa.
Trimis de siveco, 22.02.2008. Sursa: Sinonime

dezmorţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmorţésc, imperf. 3 sg. dezmorţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezmorţeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZMORŢ//Í dezmorţiésc tranz. A face să se dezmorţească. /dez- + a amorţi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEZMORŢ//Í mă dezmorţiésc intranz. 1) (despre persoane sau părţi ale corpului lor) A reveni din starea de amorţeală; a se dezgheţa. 2) (despre pământ) A se muia din cauza temperaturii mai ridicate de zero grade. 3) fig. A ieşi din starea de inerţie. 4) (despre natură) A se trezi la viaţă; a renaşte; a reînvia. /dez- + a amorţi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • dezgheţa — DEZGHEŢÁ, dezghéţ, vb. I. refl. 1. (Despre lichide îngheţate; la pers. 3) A redeveni lichid, a înceta de a mai fi îngheţat; (despre corpuri îmbibate cu apă îngheţată) a se muia la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conţin). ♢ tranz.… …   Dicționar Român

  • dezmorţeală — DEZMORŢEÁLĂ, dezmorţeli, s.f. Faptul de a (se) dezmorţi; revenire, trezire din amorţeală; dezmorţire. ♦ Starea celui dezmorţit. – Dezmorţi + suf. eală. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezmorţeală ≠ amorţeală Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • dezmorţire — DEZMORŢÍRE s.f. Acţiunea de a (se) dezmorţi; dezmorţeală; dezgheţare; fig. reînviere. – v. dezmorţi. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezmorţire ≠ amorţire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZMORŢÍRE s. v. dezgheţare.… …   Dicționar Român

  • înviora — ÎNVIORÁ, înviorez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorţeală; a (se) dezmorţi, a reveni sau a face să şi revină în simţiri; p. ext. a (se) însufleţi, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. [pr.: vi o ] – et. nec.… …   Dicționar Român

  • amorţi — AMORŢÍ, amorţesc, vb. IV. intranz. (Despre fiinţe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacţiona la excitarea din afară, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de… …   Dicționar Român

  • corchezi — CORCHEZÍ, corchezesc, vb. IV. tranz. (reg.) A schimonosi, a poci, a împestriţa limba. – cf. magh. k u r k á z n i. Trimis de IoanSoleriu, 18.05.2004. Sursa: DEX 98  corchezí vb., ind. prez. 1 …   Dicționar Român

  • dezmorţit — DEZMORŢÍT, Ă, dezmorţiţi, te, adj. 1. (Despre fiinţe) Ieşit din amorţeală, trezit din toropeală; fig. trezit din starea de pasivitate; reînviat. 2. (Despre pământ) Dezgheţat. – v. dezmorţi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • întinde — ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A îndrepta, a desfăşura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfăşurat. ♢ expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau laţul, un laţ) = a întinde o cursă, un… …   Dicționar Român

  • înţepeni — ÎNŢEPENÍ, înţepenesc, vb. IV. 1. intranz. A deveni ţeapăn, a nu şi mai putea mişca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni. 2. tranz. şi refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. ♦ refl. fig. A rămâne neclintit într o …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”