dezmăţ


dezmăţ
DEZMẮŢ, dezmăţuri, s.n. 1. Purtare neruşinată, dezmăţată, imorală; destrăbălare, deşănţare, dezmăţare. 2. fig. Debandadă, haos (2), anarhie. – Din dezmăţa (derivat regresiv).
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Dezmăţ ≠ ordine, rânduială
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZMĂŢ s. 1. v. corupţie. 2. v. orgie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dezmăţ s. n., pl. dezmăţuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEZMẮŢ dezmăţuri n. 1) Viaţă de plăceri uşoare; purtare desfrânată. 2) fig. Stare de dezordine; debandadă. /Din dezmăţat
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • dezmäţ — s. n., pl. dezmäţuri …   Romanian orthography

  • dezmăţa — DEZMĂŢÁ, dezmắţ, vb. I. refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmăţat (derivat regresiv). Trimis de RACAI, 07.03.2008. Sursa: DEX 98  DEZMĂŢÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • devergondaj — devergondáj s. n., pl. devergondáje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEVERGONDÁJ s.n. (Franţuzism) Desfrânare, destrăbălare, dezmăţ. [< fr. dévergondage]. Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN  DEVERGONDÁJ s …   Dicționar Român

  • orgie — ORGÍE, orgii, s.f. Petrecere desfrânată cu exces de mâncare şi de băutură; desfrâu, dezmăţ, bacanală. – Din fr. orgie, lat. orgia. Trimis de ionel bufu, 10.02.2009. Sursa: DEX 98  ORGÍE s. desfrâu, dezmăţ, (livr.) bacanală, libertinaj, luxură,… …   Dicționar Român

  • Évette d'Esquibien — Sainte Evette est la patronne des pêcheurs de la baie d Audierne. Depuis le XVe siècle, elle s est appelée successivement Dezmat, Dumette, Damet, Devet, Eavet et Evette. On pense que ce fut l une des compagnes de sainte Ursule au… …   Wikipédia en Français

  • aselghiciune — ASELGHICIÚNE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • aselghie — ASÉLGHIE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • bacanală — BACANÁLĂ, bacanale, s.f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri şi petreceri licenţioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♢ fig. (şi la sg.) Petrecere zgomotoasă şi destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia. Trimis de… …   Dicționar Român

  • corupţie — CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • descompunere — DESCOMPÚNERE, descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacţie chimică în urma căreia o substanţă constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanţe constituite din molecule cu structură mai simplă. – v.… …   Dicționar Român