deştepta

deştepta
DEŞTEPTÁ, deştépt, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr-o stare de amorţeală, de visare etc.; p. ext. a reveni sau a face să revină la viaţă. 2. refl. (Despre sentimente, dorinţe, idei etc.) A se ivi, a apărea; a se stârni, a se dezlănţui. 3. refl. A deveni conştient, a ajunge să înţeleagă, să-şi dea seama de realităţi. ♦ A deveni (mai) inteligent. – Probabil lat. de-excitare.
Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98

A (se) deştepta ≠ a (se) culca, a adormi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A se deştepta ≠ a adormi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEŞTEPTÁ vb. 1. v. trezi. 2. v. suscita.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DEŞTEPTÁ vb. v. însufleţi, învia, scula.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

deşteptá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. deşteáptă; conj. prez. 3 sg. şi pl. deştépte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEŞTEPTÁ deştépt tranz. A face să se deştepte. /<lat. deexcitare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEŞTEPTÁ mă deştept intranz. 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etc.) la starea de sesizare conştientă a vieţii; a se trezi. 3) (despre natură) A începe un nou ciclu de vegetaţie; a reveni la viaţă. 4) fig. (despre sentimente, dorinţe, idei etc.) A începe să capete contururi precise; a se înfiripa; a înmuguri; a încolţi. 5) (despre persoane) A deveni conştient; a ajunge să înţeleagă realitatea. 6) A deveni (mai) deştept; a căpăta mai multă inteligenţă. /<lat. deexcitare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

deşteptá (deşteptát, deşteptát), vb.1. A trezi. – 2. A însufleţi, a înviora, a stimula. – Mr. dişteptu; dişteptare, megl. diştet, diştitari. lat. dĭspectāre "a deschide ochii". Rezultatul rom., în mod normal *dişpept, a suferit o asimilaţie, aceeaşi ca în aşpeptaştept. Semantismul este normal, dacă se pleacă de la sensul "a deschide ochii", care apare în lat. şi care este firesc, astfel încît dĭspectāre nu este altceva decît un frecventativ de la dĭspĭcĕre "a deschide ochii şi a începe să vadă". Această der. a fost deja indicată de Candrea, rom., XXXI, 307, dar nu a fost acceptată şi pînă la urmă a fost abandonată chiar de autor, din motive pe care nu le înţelegem. A influenţat poate în lipsa ei de succes conştiinţa diferenţei semantice prea mari între rezultatul rom. şi reprezentanţii romanici ai lui dĭspectāre (it. dispettare, cat. despitar, sp. despechar), toţi cu sensul de "a provoca supărare". Acest criteriu, totuşi, nu pare suficient, întrucît der. romanici sînt mai puţin clari decît rom., şi este mai probabil să provină direct din despĭcĕre, prin intermediul part. despectus (Parti 374; Corominas, II, 153). Este adevărat că s-a semnalat în rom. un corespondent despeta, vb. (a supăra, a necăji), care ar reprezenta acelaşi etimon (Lacea, Dacor., IV, 777; REW 2579); dar, pe de o parte, acest cuvînt lipseşte în toate dicţionarele rom., ne este necunoscut şi pînă la un anume punct este îndoielnic, iar pe de altă parte, paralelismul cu aştepta demonstrează că rezultatul rom. al lui dĭspectāre nu putea fi despeta. Celelalte ipoteze sînt insuficiente: din lat. *deexpergĕre (Cihac, I, 77; Lambrior, rom., VII, 92) sau lat. *dĭsperrĕctāre (Tiktin), la fel de dificil fonetic; din lat. *deexcĭtāre (Puşcariu 528; REW 2515; Candrea-Dens., 494; Iordan, Dift., 49; Pascu, I, 76; Densusianu, GS, II, 8; Candrea; Scriban), al cărui fonetism nu se înţelege la rîndul lui. Der. deştept, adj. (ager; inteligent, isteţ, pătrunzător), a cărei formaţie este puţin clară, dar care derivă probabil direct de la dispectus, part. de la dispĭcere (după autorii menţionaţi, din lat. *deexcĭtus); deşteptăciune, s.f. (inteligenţă, pătrundere); deşteptător, adj. (care deşteaptă).
Trimis de blaurb, 27.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • redeştepta — REDEŞTEPTÁ, redeştept, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) destepta, a (se) trezi din nou, a face să şi revină sau a şi reveni în fire, a readuce sau a reveni la viaţă. ♦ fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2.… …   Dicționar Român

  • deşteptare — DEŞTEPTÁRE, deşteptări, s.f. Faptul de a (se) deştepta; deşteptat. ♦ Momentul când se trezeşte cineva din somn. ♦ Semnal care anunţă scularea de dimineaţă în internate, cazărmi etc. – v. deştepta. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • deşteptător — DEŞTEPTĂTÓR, OÁRE, deşteptători, oare, adj. Care deşteaptă din somn. ♦ Ceas deşteptător (şi substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deştepta pe cineva din somn. – Deştepta + suf. ător. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004.… …   Dicționar Român

  • scula — SCULÁ, scol, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) trezi din somn, a (se) deştepta. ♢ expr. (refl.) A se scula din morţi = a învia. ♦ A (se) ridica (din pat) după o boală; a (se) vindeca, a (se) însănătoşi. 2. refl. şi tranz. A (se) ridica în picioare …   Dicționar Român

  • trezi — TREZÍ, trezesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) deştepta, a (se) scula din somn. 2. refl. şi tranz. A şi veni sau a face să şi vină în fire (dintr o stare de reverie, de leşin etc.). 3. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină conştient, a …   Dicționar Român

  • deschide — DESCHÍDE, deschíd, vb. III. 1. tranz. A da la o parte, a împinge în lături o uşă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. ♢ expr. A( i) deschide (cuiva) porţile = a( i) da (cuiva) acces (la ceva), a i acorda (cuiva) liberă trecere. ♦ A… …   Dicționar Român

  • iscusi — ISCUSÍ, iscusesc, vb. IV. tranz. şi refl. (înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager. mai isteţ; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti. Trimis de valeriu, 17.02.2009. Sursa: DEX 98  iscusí vb., ind. prez …   Dicționar Român

  • stârni — STÂRNÍ, stârnesc, vb. IV. 1. tranz. A face ca un animal (sălbatic), o pasăre etc. să iasă din culcuş, din ascunzătoare (pentru a le prinde, a le vâna); a scorni. 2. tranz. A mişca, a urni ceva din loc; a face să se ridice în sus praful, frunzele… …   Dicționar Român

  • treaz — TREAZ, Ă, treji, ze, adj. 1. Care se află în stare de veghe, care nu doarme; deştept. 2. Care nu este beat. 3. fig. Care veghează cu atenţie; vigilent. – Din sl. trĕzvŭ. Trimis de LauraGellner, 11.10.2006. Sursa: DEX 98  Treaz ≠ beat, turmentat… …   Dicționar Român

  • Walloon language — language name=Walloon nativename=Walon familycolor=Indo European states=flag|Belgium flag|France (also: some speakers in the United States) speakers=est. 600,000 fam2=Italic fam3=Romance fam4=Italo Western fam5=Western fam6=Gallo Iberian… …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”