dialectică

dialectică
dialéctică s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. dialécticii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DIALÉCTICĂ f. 1) (în opoziţie cu metafizică) Ştiinţă care se ocupă cu studiul celor mai generale legi de dezvoltare a naturii, societăţii şi gândirii. 2) Teorie şi metodă generală de cercetare a realităţii, care priveşte fenomenele ca fiind în strânsă legătură şi în condiţionare reciprocă. 3) (în filozofia antică) Arta descoperirii adevărului prin confruntarea raţionamentelor contrare. 4) Evoluţie a lucrurilor; dezvoltare; mişcare. [Sil. di-a-] /<fr. dialectique, lat. dialecticus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIALÉCTICĂ s.f. I. (Ant.) Arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raţionamentul adversarului. II. Teorie generală despre dezvoltarea naturii, societăţii şi gândirii, precum şi metodă de cunoaştere şi de transformare a lumii. [cf. fr. dialectique, germ. Dialektik, lat. dialectica, gr. dialektike < dialegomai – discut].
Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • Dialéctica — Saltar a navegación, búsqueda Dialéctica (del griego διαλεκτική (τέχνη), dialektiké (téchne), literalmente: „técnica de la conversación“; con igual significado al latín „(ars) dialectica“) es un término usado generalmente de forma impropia. En… …   Wikipedia Español

  • Dialectica — is a quarterly philosophy journal published by Blackwell. The journal was founded in 1947 by Gaston Bachelard, Paul Bernays and Ferdinand Gonseth. Dialectica is edited in Switzerland and has a focus on analytical philosophy. The journal is the… …   Wikipedia

  • dialéctica — sustantivo femenino 1. Área: filosofía Parte de la filosofía que trata del razonamiento y sus reglas: En todos sus escritos demuestra que domina muy bien la dialéctica. 2. Uso/registro: elevado. Sucesión ordenada de verdades o proposiciones en el …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • dialéctica — (Del lat. dialectĭca, y este del gr. διαλεκτική). 1. f. Arte de dialogar, argumentar y discutir. 2. Método de razonamiento desarrollado a partir de principios. 3. Capacidad de afrontar una oposición. 4. En un enfrentamiento, apelación a algún… …   Diccionario de la lengua española

  • Dialectica — ist eine renommierte, in der Schweiz herausgegebene internationale philosophische Zeitschrift. Sie wurde 1947 von Gaston Bachelard, Paul Bernays und Ferdinand Gonseth gegründet. Maßgeblich beigetragen an der Entwicklung der Zeitschrift hat Henri… …   Deutsch Wikipedia

  • dialéctica — |ét| s. f. 1. Arte de raciocinar com método. 2. Lógica. 3. Argumentação sutil. 4. Argumentação engenhosa, dialogada.   ♦ [Portugal] Grafia de dialética antes do Acordo Ortográfico de 1990.   ♦ Grafia no Brasil: dialética …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Dialéctica — (Del lat. dialectica < gr. dialektike < dialego, hablar.) ► sustantivo femenino 1 RETÓRICA Arte de discutir o argumentar con discursos. 2 Conjunto de sutilezas, argucias, disertaciones ingeniosas y de poca utilidad. 3 FILOSOFÍA Lógica… …   Enciclopedia Universal

  • dialéctica — s f 1 (Fil) Teoría y método de conocimiento que consiste en exponer y analizar dos argumentos contrapuestos, generalmente con el fin de reconciliarlos, y en particular teoría y método que explica el devenir como oposición y síntesis de contrarios …   Español en México

  • dialéctica — {{#}}{{LM D45609}}{{〓}} {{[}}dialéctica{{]}} ‹dia·léc·ti·ca› {{《}}▍ s.f.{{》}} Véase {{D13319}}{{上}}dialéctico, dialéctica{{下}} …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

  • Dialectica (moth) — Dialectica Scientific classification Kingdom: Animalia Phylum: Arthropoda Class: Insecta …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”