diamagnetic

diamagnetic
DIAMAGNÉTIC, -Ă, diamagnetici, -ce, adj. (fiz.; despre corpuri) Caracterizat prin diamagnetism. [pr.: di-a-] – Din fr. diamagnétique.
Trimis de Anonim, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

diamagnétic adj. (sil. di-a-) → magnetic
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

DIAMAGNÉTI//C diamagneticcă (diamagneticci, diamagneticce) (despre corpuri) Care ţine de diamagnetism; propriu diamagnetismului. [Sil. di-a-] /<fr. diamagneétique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIAMAGNÉTIC, -Ă adj. (Despre substanţe) Cu însuşirea de a se deplasa din regiunile cu câmp magnetic mai intens către regiunile cu câmp magnetic mai slab. [< fr. diamagnétique, cf. gr. dia – între, fr. magnétique].
Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN

DIAMAGNÉTIC, -Ă adj. (despre unele corpuri) care se deplasează de la un câmp magnetic mai intens către altul mai slab. (< fr. diamagnétique)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • Diamagnetic — Di a*mag*net ic, a. Pertaining to, or exhibiting the phenomena of, diamagnetism; taking, or being of a nature to take, a position at right angles to the lines of magnetic force. See {Paramagnetic}. [1913 Webster] {Diamagnetic attraction}. See… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • diamagnetic — [dī΄ə magnətdī΄ə mag net′ik] adj. having or relating to diamagnetism n. a diamagnetic substance, as bismuth or zinc: also diamagnet [dī΄ə magnət] …   English World dictionary

  • Diamagnetic — Di a*mag*net ic, n. Any substance, as bismuth, glass, phosphorous, etc., which in a field of magnetic force is differently affected from the ordinary magnetic bodies, as iron; that is, which tends to take a position at right angles to the lines… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • diamagnetic — Attraction At*trac tion, n. [L. attractio: cf. F. attraction.] 1. (Physics) An invisible power in a body by which it draws anything to itself; the power in nature acting mutually between bodies or ultimate particles, tending to draw them together …   The Collaborative International Dictionary of English

  • diamagnetic — diamagnetikas statusas T sritis Standartizacija ir metrologija apibrėžtis Medžiaga, kurios atomų ar molekulių magnetiniai momentai, kai nėra išorinio magnetinio lauko, lygūs nuliui. Išoriniame magnetiniame lauke jos atomai (molekulės) įgyja to… …   Penkiakalbis aiškinamasis metrologijos terminų žodynas

  • diamagnetic — diamagnetikas statusas T sritis chemija apibrėžtis Medžiaga, kurios atomų ar molekulių magnetiniai momentai nesant išorinio magnetinio lauko lygūs nuliui. atitikmenys: angl. diamagnetic rus. диамагнетик …   Chemijos terminų aiškinamasis žodynas

  • diamagnetic — diamagnetikas statusas T sritis fizika atitikmenys: angl. diamagnetic vok. Diamagnetikum, n rus. диамагнетик, m pranc. diamagnétique, m …   Fizikos terminų žodynas

  • diamagnetic — adj. & n. adj. tending to become magnetized in a direction at right angles to the applied magnetic field. n. a diamagnetic body or substance. Derivatives: diamagnetically adv. diamagnetism n …   Useful english dictionary

  • Diamagnetic attraction — Diamagnetic Di a*mag*net ic, a. Pertaining to, or exhibiting the phenomena of, diamagnetism; taking, or being of a nature to take, a position at right angles to the lines of magnetic force. See {Paramagnetic}. [1913 Webster] {Diamagnetic… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Diamagnetic material — Diamagnetic material. См. Диамагнитный материал. (Источник: «Металлы и сплавы. Справочник.» Под редакцией Ю.П. Солнцева; НПО Профессионал , НПО Мир и семья ; Санкт Петербург, 2003 г.) …   Словарь металлургических терминов

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”