dijmuitor

dijmuitor
DIJMUITÓR, dijmuitori, s.m. Dijmar. [pr.: -mu-i-] – Dijmui + suf. -tor.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DIJMUITÓR s. (ist.) dijmar. (dijmuitorul strângea dijma.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dijmuitór s. m. (sil. -mu-i-), pl. dijmuitóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • dijmar — DIJMÁR, dijmari, s.m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. – Dijmă + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIJMÁR s. v. dijmuitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  dijmár s. m., pl. dijmári …   Dicționar Român

  • dijmă — DÍJMĂ, dijme, s.f. Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcţi; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către ţăran proprietarului funciar a …   Dicționar Român

  • zeciuitor — ZECIUITÓR, zeciuitóri, s.m. Dijmuitor; persoană însărcinată cu strângerea dijmei. (din zeciui) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”