dimensiune

dimensiune
DIMENSIÚNE, dimensiuni, s.f. 1. Mărime (lungime, lăţime sau înălţime) necesară la determinarea întinderii figurilor şi a corpurilor (geometrice). ♢ expr. (fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească. ♦ spec. Mărime fizică considerată din punctul de vedere al legăturii dintre unitatea sa de măsură şi unităţile mărimilor fundamentale ale unui sistem de unităţi de măsură. 2. Mărime, măsură, proporţie. [pr.: -si-u-] – Din fr. dimension, lat. dimensio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX '98

DIMENSIÚNE s. 1. mărime, măsură, proporţie, (înv.) mărie, mărire, (fam.) calibru. (Are o dimensiune mare.) 2. v. format. 3. volum, (fam.) gabarit. (X are o dimensiune apreciabilă.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dimensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. dimensiúnii; pl. dimensiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DIMENSIÚN//E dimensiunei f. 1) Orice mărime care poate fi măsurată. 2) fig. Număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată şi unităţile fundamentale din care derivă. ♢ A patra dimensiune fapt inexistent, imposibil. [art. dimensiunea; G.-D. dimensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. dimension, lat. dimensio, dimensiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIMENSIÚNE s.f. 1. Întindere care poate fi măsurată. ♦ (fiz.) Număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată şi unităţile fundamentale din care derivă. 2. Mărime, întindere, proporţie. [pron. -si-u-. / cf. lat. dimensio, fr. dimension].
Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DN

DIMENSIÚNE s. f. 1. întindere care poate fi măsurată. 2. număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată şi unităţile fundamentale din care derivă. 3. mărime, întindere, proporţie. o a patra dimensiune = ceva imposibil. (< fr. dimension, lat. dimensio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • dimensiúne — s. f. (sil. si u ), g. d. art. dimensiúnii; pl. dimensiúni …   Romanian orthography

  • proporţie — PROPÓRŢIE, proporţii, s.f. 1. Raport între dimensiunile unor obiecte, ale părţilor unui întreg sau între fiecare dintre aceste părţi şi întreg. ♦ Procent. 2. Raport, relaţie (echilibrată) între fenomene, noţiuni etc. ♢ loc. adv. În proporţie cu …   Dicționar Român

  • tipodimensiune — TIPODIMENSIÚNE, tipodimensiuni, s.f. Dimensiune standardizată. [pr.: si u ] – Tip + dimensiune. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tipodimensiúne s. f. dimensiune Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • format — FORMÁT1, formate, s.n. Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma şi mărimea unui corp plat; p. gener. dimensiune. ♦ Totalitatea dimensiunilor unei tipărituri în funcţie de modul în care sunt împăturite colile de tipar care o alcătuiesc;… …   Dicționar Român

  • gabarit — GABARÍT, gabarite, s.n. Şablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale… …   Dicționar Român

  • linie — LÍNIE, linii, s.f. 1. Trăsătură simplă şi continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafaţă cu tocul, cu creta, cu creionul etc. ♦ (mat.) Traiectorie descrisă de un punct material într o mişcare continuă sau de intersecţia a două suprafeţe. 2.… …   Dicționar Român

  • reionism — REIONÍSM s.n. Mişcare în artele plastice din Rusia, la începutul sec. XX care îşi propunea să sugereze în pictură a patra dimensiune, să dea impresia că opera ar fi atemporală şi aspaţială. – Din fr. rayonnisme. Trimis de LauraGellner, 05.07.2004 …   Dicționar Român

  • unidimensional — UNIDIMENSIONÁL, Ă, unidimensionali, e, adj. Cu o singură dimensiune. [pr.: si o ] – Din fr. unidimensionnel, engl. unidimensional. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  unidimensionál adj. m., pl. unidimensionáli; …   Dicționar Român

  • cotă — CÓTĂ, cote, s.f. 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărţeli etc. ♢ (Ec.) Cota bursei = a) nivelul cursului la bursă; b) lista… …   Dicționar Român

  • degroşa — DEGROŞÁ, degroşéz, vb. I. tranz. A efectua operaţia de prelucrare prin aşchiere a unei piese brute, spre a o aduce la dimensiunile apropiate de cele finale. – Din fr. dégrossir (prin apropiere de îngroşa). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”