dimensiune


dimensiune
DIMENSIÚNE, dimensiuni, s.f. 1. Mărime (lungime, lăţime sau înălţime) necesară la determinarea întinderii figurilor şi a corpurilor (geometrice). ♢ expr. (fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească. ♦ spec. Mărime fizică considerată din punctul de vedere al legăturii dintre unitatea sa de măsură şi unităţile mărimilor fundamentale ale unui sistem de unităţi de măsură. 2. Mărime, măsură, proporţie. [pr.: -si-u-] – Din fr. dimension, lat. dimensio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX '98

DIMENSIÚNE s. 1. mărime, măsură, proporţie, (înv.) mărie, mărire, (fam.) calibru. (Are o dimensiune mare.) 2. v. format. 3. volum, (fam.) gabarit. (X are o dimensiune apreciabilă.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dimensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. dimensiúnii; pl. dimensiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DIMENSIÚN//E dimensiunei f. 1) Orice mărime care poate fi măsurată. 2) fig. Număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată şi unităţile fundamentale din care derivă. ♢ A patra dimensiune fapt inexistent, imposibil. [art. dimensiunea; G.-D. dimensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. dimension, lat. dimensio, dimensiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIMENSIÚNE s.f. 1. Întindere care poate fi măsurată. ♦ (fiz.) Număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată şi unităţile fundamentale din care derivă. 2. Mărime, întindere, proporţie. [pron. -si-u-. / cf. lat. dimensio, fr. dimension].
Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DN

DIMENSIÚNE s. f. 1. întindere care poate fi măsurată. 2. număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată şi unităţile fundamentale din care derivă. 3. mărime, întindere, proporţie. o a patra dimensiune = ceva imposibil. (< fr. dimension, lat. dimensio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.