dinţătură

dinţătură
DINŢĂTÚRĂ s.f. Parte dinţată a unui obiect. ♦ spec. Totalitatea zimţilor de pe marginea unei mărci poştale. – Dinţa + suf. -ătură.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

dinţătúră s. f., g.-d. art. dinţătúrii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”