Dicționar Român. 2013.
altoi — ALTÓI1, altoaie, s.n. Ramură mică detaşată dintr o plantă mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [pl. şi: altoiuri] – Din magh. oltvány. Trimis de cata, 29.01.2006. Sursa: DEX 98 ALTOÍ2,… … Dicționar Român
oculaţie — OCULÁŢIE, oculaţii, s.f. Sistem de altoire printr un singur mugur, scos cu o porţiune de lemn şi de coajă, care se introduce sub scoarţa portaltoiului. – Din germ. Okulation. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 oculáţie s. f. (sil.… … Dicționar Român
Autoire — Saltar a navegación, búsqueda Autoire Altoire … Wikipedia Español
serpetă — serpétă s. f., pl. serpéte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic SERPÉTĂ s.f. Cuţit special, cu vârf în formă de pană îndoită, folosit pentru altoire; cosoraş. [< fr. serpette]. Trimis de LauraGellner, 09.09.2005. Sursa:… … Dicționar Român
altoială — ALTOIÁLĂ, altoieli, s.f. (Rar) Altoire. [pr.: to ia ] – Altoi2 + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 altoiálă s. f., g. d. art. altoiélii; pl. altoiéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
conubiu — conúbiu s. n., pl. conúbii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CONÚBIU s.n. (Latinism) Căsătorie. [< lat. conubium]. Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN CONÚBIU s. n. 1. (l … Dicționar Român
copcă — CÓPCĂ1, copci, s.f. 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig şi un inel), folosit pentru prinderea a două părţi ale unei confecţii. 2. Agrafă pentru învelitori în construcţie. 3. Proeminenţă în formă de limbă a unei piese plate, care… … Dicționar Român
himeră — HIMÉRĂ, himere, s.f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră şi cu coadă de şarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un… … Dicționar Român
insiţiune — INSIŢIÚNE s. f. (herald.) partiţie realizată în câmpul unui scut, centru al vârfului inferior al scutului triunghiular. (< lat. insitio, altoire) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
mastic — MASTÍC, masticuri, s.n. 1. Material fluid sau vâscos alcătuit dintr un amestec de substanţe minerale sau vegetale, care are proprietatea de a se întări în contact cu aerul şi care serveşte la lipit, chituit, nivelat etc. ♦ Preparat vâscos obţinut … Dicționar Român
