discreţie


discreţie
DISCRÉŢIE s.f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredinţată. ♢ expr. A păstra discreţia = a nu răspândi o ştire, a nu divulga un secret încredinţat. ♦ Rezervă în atitudine, reţinere în vorbe şi în fapte. 2. fig. Calitatea de a nu atrage atenţia, de a nu şoca (prin aspect). 3. (fam.; în loc. adv. şi expr.) La discreţie = cât pofteşti, cât vrei, fără nici o restricţie, din belşug. A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreţia cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziţia cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [var.: (înv.) discreţiúne s.f.] – Din fr. discrétion, lat. discretio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98

Discreţie ≠ indiscreţie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DISCRÉŢIE s. secret, tăcere. (A păstrat o discreţie absolută asupra celor discutate.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

discréţie s. f. (sil. -ţi-e), art. discréţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. discréţiei; pl. discréţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISCRÉŢI//E f. 1) Caracter discret. 2) Comportare reţinută şi plină de tact; delicateţe. ♢ La discreţie cât doreşte. A pune (sau a lăsa) la discreţiea cuiva a pune (a lăsa) la dispoziţia cuiva. [art. discreţia; G.-D. discreţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. discrétion, lat. discretio, discreţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISCRÉŢIE s.f. 1. Însuşirea de a fi discret. ♢ A păstra discreţie = a nu divulga o taină încredinţată. ♦ Rezervă, cumpătare, reţinere (în purtări, în vorbe). 2. La discreţie = din belşug; a fi la discreţia (cuiva) = a fi la cheremul, la dispoziţia (cuiva). [gen. -iei, var. discreţiune s.f. / cf. fr. discrétion, it. discrezione, lat. discretio – discernământ, alegere].
Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DN

DISCRÉŢIE s. f. 1. însuşirea de a fi discret. o a păstra discreţie = a nu divulga o taină încredinţată. 2. (fam.) la discreţie = din belşug; la ă (cuiva) = la cheremul, la dispoziţia (cuiva). (< fr. discrétion, lat. discretio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • discréţie — s. f. (sil. ţi e), art. discréţia (sil. ţi a), g. d. art. discréţiei; pl. discréţii …   Romanian orthography

  • delicateţe — DELICATÉŢE, delicateţi, s.f. Însuşirea a ceea ce este delicat; fineţe, gingăşie; discreţie, subtilitate. [var.: delicatéţă s.f.] – Din fr. délicatesse. Trimis de LauraGellner, 09.07.2004. Sursa: DEX 98  Delicateţe ≠ brutalitate, indelicateţe,… …   Dicționar Român

  • indiscret — INDISCRÉT, Ă, indiscreţi, te, adj. Care nu este discret, care caută să afle şi să se amestece în mod nedelicat şi cu curiozitate în secretele cuiva (împărtăşindu le şi altora). ♦ Care este lipsit de discreţie, de rezervă, de reţinere în relaţiile …   Dicționar Român

  • rezervă — REZÉRVĂ, rezerve, s.f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte şi păstrată pentru a fi întrebuinţată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai… …   Dicționar Român

  • discreţiune — DISCREŢIÚNE s.f. v. discreţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DISCREŢIÚNE s.f. v. discreţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • indiscreţie — INDISCRÉŢIE, indiscreţii, s.f. Faptul de a destăinui secretele încredinţate de cineva; p. ext. lipsă de măsură în vorbă, lipsă de discernământ. ♦ Faptă lipsită de delicateţe, de rezervă; nedelicateţe, grosolănie. [var.: indiscreţiúne s.f.] – Din… …   Dicționar Român

  • secret — SECRÉT, Ă, secreţi, te, adj., s.n. I. adj. 1. Care este ţinut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidenţial. Tratative secrete. ♢ Asociaţie (sau organizaţie, societate) secretă = organizaţie cu caracter conspirativ, constituită în… …   Dicționar Român

  • Karl-Wilhelm Merks — (* 1939) ist ein deutscher römisch katholischer Theologe. Inhaltsverzeichnis 1 Leben 2 Werke (Auswahl) 3 Weblinks 4 Einzelnachwei …   Deutsch Wikipedia

  • alegere — ALÉGERE, alegeri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) alege şi rezultatul ei. ♢ loc. adv. Fără alegere = la nimereală, la întâmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Operaţie care se efectuează conform unor norme precise şi …   Dicționar Român

  • palmă — PÁLMĂ1, palme, s.f. 1. Partea dinăuntru a mâinii, de la încheietura cu antebraţul până la vârful degetelor. ♢ loc. adj. şi adv. Ca în palmă = a) cu suprafaţa netedă, plană; b) (care este) foarte bine; c) (care este) în cele mai mici amănunte. ♢… …   Dicționar Român