aluminiu


aluminiu
ALUMÍNIU s.n. Metal uşor, ductil şi maleabil, de culoare argintie, folosit pe scară întinsă în industrie şi în tehnică. [var.: alumínium s.n.] – Din fr. aluminium.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

alumíniu (metal) s. n. [-niu pron. -niu], art. alumíniul; simb. Al
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALUMÍNIU n. Metal uşor, ductil şi maleabil, folosit sub formă de aliaje la fabricarea pieselor de metal uşoare, în aeronautică şi electrotehnică. Vas de aluminiu. [Sil. -niu] /<fr., lat. aluminium
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ALUMÍNIU s.n. Element chimic din grupa metalelor, foarte uşor şi având o mare ductilitate şi maleabilitate, care intră în compoziţia unor aliaje întrebuinţate în industrie şi în tehnică. // (În forma alumino-, alumo-) Element prim de compunere cu semnificaţia "(referitor la) aluminiu". [pron. -niu. / < fr. aluminium, alumino-].
Trimis de LauraGellner, 27.10.2004. Sursa: DN

ALUMÍNIU s. n. metal foarte uşor, maleabil şi ductil, bun conducător de căldură şi electricitate. (< fr. aluminium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • alumíniu — s. n. [ niu pron. nìu], art. alumíniul; simb. Al …   Romanian orthography

  • alaun — ALAÚN s.n. 1. Sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent. 2. p. restr. Sulfat dublu de aluminiu şi potasiu; piatră acră. – Din germ. Alaun. Trimis de ana zecheru, 04.10.2002. Sursa: DEX 98  ALAÚN s. (chim.) (pop.) piatră… …   Dicționar Român

  • aluminos — ALUMINÓS, OÁSĂ, aluminoşi, oase, adj. (Despre substanţe) Care conţine compuşi de aluminiu. ♦ (Despre materiale) Care conţine aluminiu. – Din fr. alumineux. Trimis de ana zecheru, 21.11.2002. Sursa: DEX 98  aluminós adj. m., pl. aluminóşi; f. sg …   Dicționar Român

  • alumină — ALUMÍNĂ s.f. 1. Oxid de aluminiu. 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [var.: alumín s.n.] – Din fr. alumine. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALUMÍNĂ s. v. oxid de aluminiu. Trimis de… …   Dicționar Român

  • duraluminiu — DURALUMÍNIU s.n. Aliaj al aluminiului cu cupru şi cu mici cantităţi de magneziu, mangan şi siliciu, uşor şi rezistent, folosit în special la construcţia avioanelor. – Dur1 + aluminiu (după fr. duralumin). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • aluminifer — ALUMINIFÉR, Ă, aluminiferi, e, adj. (Despre terenuri, roci etc.) Care conţine aluminiu sau alumină. – Din fr. aluminifère. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  aluminifér adj. m., pl. aluminiféri; f. sg. aluminiféră …   Dicționar Român

  • aluminiza — ALUMINIZÁ, aluminizez, vb. I. tranz. A acoperi suprafaţa unui metal cu un strat protector de aluminiu; (tehn.) a caloriza. – Aluminiu + suf. iza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  aluminizá vb., ind. prez. 1 …   Dicționar Român

  • aluminizare — ALUMINIZÁRE s.f. Acoperire a suprafeţei unui obiect cu un strat protector de aluminiu. – Din aluminiu. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  aluminizáre s. f., g. d. art. aluminizării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • bauxită — BAUXÍTĂ, bauxite, s.f. Oxid de aluminiu care se găseşte în natură ca minereu de diferite culori. [pr.: ba u ] – Din fr. bauxite. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  bauxítă s. f. (sil. ba u ), pl. bauxíte Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • beril — BERÍL, beriluri, s.n. Piatră preţioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu şi aluminiu. – Din fr. béryl, lat. beryllus. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  beríl (piatră preţioasă) s. n., pl. beríluri Trimis de… …   Dicționar Român