distih

distih
DISTÍH, distihuri, s.n. Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită şi care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon.
Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98

distíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. distíhuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISTÍH distihuri n. Grup de două versuri, de obicei cu structură metrică diferită, care exprimă împreună un gând şi alcătuieşte o strofă. /<fr. distique, lat. distichon
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISTÍH s.n. 1. (În versificaţia antică) Reunire de două versuri cu structură metrică deosebită. 2. Strofă alcătuită din două versuri care rimează între ele. [< lat., gr. distichos – care are două versuri].
Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN

DISTÍH, -Ă adj. (bot.; despre organe alterne] Dispus pe două rânduri sau serii opuse de o parte şi de alta a unui ax. [< germ. distich, cf. gr. distichos – cu două rânduri].
Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN

DISTÍH1 s. n. unitate strofică de două versuri, cu structură metrică asemănătoare sau deosebită şi cu înţeles de sine stătător. (< fr. distique, gr. distikhon)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

DISTÍH2, -Ă adj. (bot.; despre organe alterne) dispus pe două rânduri sau serii opuse, de o parte şi de alta a unui ax. (< germ. distich, gr. distikhos)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • distih — dìstih m <N mn isi, G dȉstīhā> DEFINICIJA jez. knjiž. strofa sastavljena od dva stiha; dvostih SINTAGMA elegijski distih dvostih sastavljen od jednog heksametra i jednog pentametra, ritam grčke i rimske elegije ETIMOLOGIJA grč. distikhon,… …   Hrvatski jezični portal

  • dìstih — m 〈N mn isi, G dı̏stīhā〉 jez. knjiž. strofa sastavljena od dva stiha; dvostih ∆ {{001f}}elegijski ∼ dvostih sastavljen od jednog heksametra i jednog pentametra, ritam grčke i rimske elegije ✧ {{001f}}grč …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • dístih — tudi dístihon a m (ȋ) lit. dvovrstična kitica, dvostišje: pisati distihe / elegijski distih antična kitica iz heksametra in pentametra …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • distíh — s. n. (sil. mf. stih), pl. distíhuri …   Romanian orthography

  • elegiac — ELEGIÁC, Ă, elegiaci, ce, adj. Care are caracterele elegiei; p. ext. melancolic, nostalgic, trist, jalnic. ♦ (Despre poeţi) Care scrie elegii sau lucrări cu caracter de elegie. [pr.: gi ac] – Din fr. élégiaque, lat. elegiacus. Trimis de… …   Dicționar Român

  • gazel — GAZÉL, gazeluri, s.n. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri şi care de obicei cântă dragostea şi vinul. – Din fr. ghazel. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gazél s. n., pl. gazéluri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • elégičen — čna o prid. (ẹ) ki vzbuja otožnost, žalost; otožen, žalosten: elegičen ton pesnitve; elegična glasba, pesem ♦ lit. elegični distih elegijski distih …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • bejt — bȅjt m <N mn ovi> DEFINICIJA jez. knjiž. u poeziji naroda Bliskog i Srednjeg istoka distih koji daje zaokruženu misao u raznim pjesničkim žanrovima (gazela, kasida, mesnevi); po broju bejtova računa se duljina pjesme ETIMOLOGIJA tur. beyt ← …   Hrvatski jezični portal

  • dvostih — dvòstih m <N mn isi> DEFINICIJA strofa ili kitica pjesme sastavljena od dva stiha, usp. distih ETIMOLOGIJA dvo + v. stih …   Hrvatski jezični portal

  • Tibul — Tìbul, Albije (o.54 19. pr. Kr.) DEFINICIJA rimski liričar, jedan od velikih pjesnika ljubavnih elegija; jednostavan i neafektiran stil, harmoničan i simetričan distih, čežnja za idiličnim seoskim životom i san o ljubavnoj sreći …   Hrvatski jezični portal

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”