distinctív — adj. m. (sil. tinc ), pl. distinctívi; f. sg. distinctívã, pl. distinctíve … Romanian orthography
marcă — MÁRCĂ1, mărci, s.f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a l deosebi de altele, pentru a l recunoaşte etc. ♦ Tip, model, inscripţie (care indică sursa) de fabricaţie. Marcă de automobil. ♢ loc. adj. De… … Dicționar Român
însemn — ÎNSÉMN, însemne, s.n. (Rar) Semn distinctiv al unei demnităţi, al unui rang; insignă. – Din fr. insigne (după semn). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNSÉMN s. 1. semn, simbol. (Sceptrul era însemnul puterii domnitorului.) 2.… … Dicționar Român
specific — SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – fr. spécifique. Trimis de pan111, 08.07.2004. Sursa: DLRM SPECÍFIC2, Ă, specifici, e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau … Dicționar Român
arhitectură — ARHITECTÚRĂ, s.f. Ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri. ♦ Stilul, caracterul, planul unei (sau unor) clădiri. ♦ Felul în care este construit sau alcătuit ceva. – Din fr. architecture, lat. architectura. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
atribut — ATRIBÚT, atribute, s.n. 1. Însuşire (esenţială) a unui obiect. ♦ (concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziţiei, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din fr. attribut, lat. attributum. Trimis de ana… … Dicționar Român
marcaj — MARCÁJ, marcaje, s.n. Acţiunea de a marca şi rezultatul ei; marcare. 1. (concr.) Semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a l deosebi de altele. ♦ spec. Semn făcut pe copaci, pe stânci etc. sau pe tăbliţe speciale, pentru a indica… … Dicționar Român
sigiliu — SIGÍLIU, sigilii, s.n. 1. Obiect alcătuit dintr o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. şi care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticităţii lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuş sau cu… … Dicționar Român
baretă — BARÉTĂ1, barete s.f. 1. Bentiţă îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decoraţie etc.). 3. Panglică de decoraţie; semn distinctiv al unei decoraţii care… … Dicționar Român
baston — BASTÓN, bastoane, s.n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) şi subţire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ţine în mână şi are diverse utilizări. ♢ Baston de mareşal = un fel de baston scurt, purtat de un mareşal. ♦ Lovitură dată cu… … Dicționar Român
