aluneca


aluneca
ALUNECÁ, alúnec, vb. I. intranz. 1. A-şi pierde echilibrul, călcând pe o suprafaţă lucioasă (şi a cădea, a se prăbuşi). 2. A se mişca lin, fără a întâmpina vreo rezistenţă; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul faţă de celălalt tangenţial, fără a se rostogoli; a se strecura uşor. 3. fig. A se abate, a se lăsa ispitit; a greşi. [var.: lunecá vb. I] – lat. lubricare.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ALUNECÁ vb. 1. a se da, a luneca. (aluneca pe gheaţă.) 2. v. deplasa. 3. (înv. şi pop.) a scăpăta. (aluneca şi cade.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

alunecá vb., ind. prez. 1 sg. alúnec, 3 sg. şi pl. alúnecă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ALUNECÁ alúnec intranz. 1) A călca (din neatenţie) pe o suprafaţă lucioasă, pierzându-şi echilibrul (şi căzând). 2) A se mişca lin. 3) (despre două corpuri în contact) A se deplasa tangenţial unul faţă de celălalt fără rostogolire. ♢ aluneca printre degete a) a fi greu de prins; b) a scăpa de sub supraveghere. 4) fig. A încălca anumite norme, principii; a greşi. /<lat. lubricare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • alunecá — vb., ind. prez. 1 sg. alúnec, 3 sg. şi pl. alúnecã …   Romanian orthography

  • culisă — CULÍSĂ, culise, s.f. 1. Spaţiu scenic situat în spatele decorurilor, de unde intră actorii în scenă. 2. fig. (La pl.; peior.) Dedesubturile unor acţiuni sau ale unei stări de fapt; maşinaţie, înscenare, intrigă. ♢ loc. adv. În culise = în ascuns …   Dicționar Român

  • glisa — GLISÁ, glisez, vb. I. intranz. 1. (Mai ales despre piese tehnice) A aluneca, a se deplasa de a lungul altei piese (printr o frecare minimă). 2. (Despre hidroavioane) A aluneca la suprafaţa apei. – Din fr. glisser. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • alunecos — ALUNECÓS, OÁSĂ, alunecoşi, oase, adj. Pe care se alunecă uşor. ♦ Care alunecă uşor. [var.: lunecós, oásă adj.] – Aluneca + suf. os. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALUNECÓS adj. lunecos, (prin Transilv.) bălos. (Teren… …   Dicționar Român

  • derapa — DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. intranz. (Despre roţi de cauciuc şi despre vehicule cu asemenea roţi) A aluneca într o direcţie înclinată faţă de direcţia normală de mers. – Din fr. déraper. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • deplasa — DEPLASÁ, deplaséz, vb. I. 1. tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi a l pune în altul, a i schimba locul; a muta. ♦ refl. A se mişca din poziţia iniţială; a aluneca; a se disloca. 2. refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din …   Dicționar Român

  • glisant — GLISÁNT, Ă, glisanţi, te, adj. (tehn.; despre o suprafaţă) Pe care poate aluneca un corp (printr o frecare minimă); (despre o piesă) care alunecă (printr o frecare minimă) de a lungul altei piese cu care se află în contact. – Din fr. glissant.… …   Dicționar Român

  • patina — PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.… …   Dicționar Român

  • alunecare — ALUNECÁRE, alunecări, s.f. Acţiunea de a aluneca; alunecătură, alunecuş (2). [var.: lunecáre s.f.] – v. aluneca. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALUNECÁRE s. 1. lunecare. (alunecare pe gheaţă.) 2. v. deplasare. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • cursor — CURSÓR, cursoare, s.n. Dispozitiv mic (de metal) care alunecă de a lungul unei rigle sau al unei tije gradate sau care se învârteşte în jurul unei piese circulare gradate, permiţând citirea gradaţiilor. – Din fr. curseur, lat. cursor. Trimis de… …   Dicționar Român