alunecare


alunecare
ALUNECÁRE, alunecări, s.f. Acţiunea de a aluneca; alunecătură, alunecuş (2). [var.: lunecáre s.f.] – v. aluneca.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ALUNECÁRE s. 1. lunecare. (alunecare pe gheaţă.) 2. v. deplasare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

alunecáre s. f., g.-d. art. alunecării; pl. alunecări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALUNEC//ÁRE alunecareări f. 1) v. A ALUNECA. 2): alunecare de teren deplasare a terenului aflat în pantă sub acţiunea apelor în special după ploi îndelungate. /v. a aluneca
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • solifluxiune — SOLIFLUXIÚNE s.f. Proces de alunecare lentă a solului pe pantele mici ca urmare a îmbibării cu apă a depozitelor superficiale. [pr.: xi u . – var.: soliflucţiúne s.f.] – Din fr. solifluction, solifluxion. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • cardioidă — CARDIOÍDĂ, cardioide, s.f. Curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogoleşte în exterior, şi fără alunecare, pe un alt cerc, imobil şi de aceeaşi rază cu primul cerc. [pr.: di o ] – Din germ. Kardioide. Trimis de valeriu, 11.02.2003.… …   Dicționar Român

  • cicloidă — CICLOÍDĂ, cicloide, s.f. Curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rostogoleşte fără alunecare pe o dreaptă fixă. – Din fr. cycloïde. Trimis de viorelgrosu, 25.02.2003. Sursa: DEX 98  cicloídă s. f. (sil. clo ), g. d. art. cicloídei; …   Dicționar Român

  • hipociclu — HIPOCÍCLU, hipocicluri, s.n. Cerc care se rostogoleşte fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hipocíclu s. n. → ciclu Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • patinare — PATINÁRE1, patinări, s.f. Acţiunea de a (se) patina1 şi rezultatul ei. – v. patina1. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PATINÁRE2, patinări, s.f. 1. Acţiunea de a patina2 şi rezultatul ei; patinaj. 2. Alunecare alternativă şi între… …   Dicționar Român

  • plancă — PLÁNCĂ, plănci, s.f. Drum podit cu prăjini, pe care se transportă, prin alunecare, sub acţiunea greutăţii proprii, buşteni şi alte feluri de lemn; uluc. – Din germ. Planke, ucr. planka. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98  pláncă s.… …   Dicționar Român

  • rulment — RULMÉNT, rulmenţi, s.m. 1. Organ de maşină construit din două inele concentrice, separate prin bile sau cilindri cu acelaşi diametru, care transformă mişcarea de alunecare în mişcare de rostogolire, micşorând prin aceasta rezistenţa de frecare. 2 …   Dicționar Român

  • acvaplan — ACVAPLÁN s.n. Planşă de lemn, remorcată de o ambarcaţie cu motor, căreia sportivul, ţinându se de o coardă fixată dinaintea planşei, îi imprimă diferite moduri de alunecare pe apă. – Din fr. acquaplane. Trimis de ana zecheru, 09.08.2002. Sursa:… …   Dicționar Român

  • aeroglisor — AEROGLISÓR, aeroglisoare, s.n. Vehicul care se deplasează prin alunecare pe o pernă de aer1. [pr.: a e ] – Din fr. aéroglisseur. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX S 88  aeroglisór s. n., pl. aeroglisoáre Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • alunecător — ALUNECĂTÓR, OÁRE, alunecători, oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele maşini şi aparate, care se deplasează prin alunecare. – Aluneca + suf. ător. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  alunecătór adj. m …   Dicționar Român