diviziune


diviziune
DIVIZIÚNE, diviziuni, s.f. 1. Împărţire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obţine printr-o împărţire. ♢ Diviziunea muncii = împărţire, în cadrul unei întreprinderi, a procesului de creare a unui produs în mai multe operaţii parţiale, fiecare operaţie fiind efectuată de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializaţi. Diviziunea socială a muncii = împărţire a producţiei sociale pe ramuri de producţie de sine stătătoare (industrie, agricultură etc.), având drept rezultat specializarea unor grupuri de producători în anumite ramuri. ♦ spec. Operaţie logică de împărţire a genului în specii. 2. Linioară care indică o anumită valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de măsură; valoare care corespunde acestei linioare. [pr.: -zi-u-] – Din fr. division, lat. divisio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX '98

DIVIZIÚNE s. 1. v. împărţire. 2. (biol.) diviziune directă v. amitoză. 3. despărţire, împărţire. (diviziune capitolelor unei cărţi.) 4. v. secţiune. 5. v. gradaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

diviziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. diviziúnii; pl. diviziúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DIVIZIÚN//E diviziunei f. 1) v. A DIVIDE. 2) Fragment obţinut în urma unei împărţiri. 3) Liniuţă care corespunde unei anumite valori, marcată pe scara sau pe cadranul unui instrument de măsură. [art. diviziunea; G.-D. diviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. division, lat. divisio, diviziuneonis
Trimis de siveco, 12.02.2007. Sursa: NODEX

DIVIZIÚNE s.f. Împărţire; separare, divizare. ♦ Operaţie logică de împărţire a genului în speciile sale. ♢ Diviziunea muncii = împărţire a unui proces de producţie în mai multe operaţii specializate; diviziune celulară = mod de înmulţire a celulelor prin mitoză şi amitoză. ♦ Fragment, parte, unitate obţinută printr-o împărţire. ♦ Linioară marcată pe o scară funcţională sau pe cadranul unui instrument de măsură, corespunzând unei anumite valori; intervalul sau valoarea intervalului dintre două astfel de linioare. [cf. lat. divisio, fr. division].
Trimis de LauraGellner, 19.05.2006. Sursa: DN

DIVIZIÚNE s. f. 1. împărţire; separare, divizare. o ă muncii = împărţire a unui proces de producţie în mai multe operaţii specializate. 2. operaţie logică de împărţire a genului în speciile sale. 3. (biol.) diviziune celulară = mod de înmulţire a celulelor prin mitoză şi meioză. 4. parte, fragment, fracţiune. ♢ linioară pe o scară funcţională sau pe cadranul unui instrument de măsură; intervalul sau valoarea intervalului dintre două astfel de linioare. (< fr. divizion, lat. divisio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • diviziúne — s. f. (sil. zi u ), g. d. art. diviziúnii; pl. diviziúni …   Romanian orthography

  • cúrie — (diviziune tribalã, administraţie a bisericii) s. f. (sil. ri e), art. cúria (sil. ri a), g. d. art. cúriei; pl. cúrii, art. cúriile (sil. ri i ) …   Romanian orthography

  • articol — ARTÍCOL, articole, s.n. 1. Expunere scrisă (de proporţii mai reduse) cu caracter publicistic, pe o temă politică, economică, ştiinţifică etc. ♢ Articol de fond = articol care exprimă punctul de vedere al redacţiei unei publicaţii periodice în… …   Dicționar Român

  • parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… …   Dicționar Român

  • ramură — RÁMURĂ, ramuri, s.f. 1. Fiecare dintre ramificaţiile unei tulpini de plantă. ♦ Fiecare dintre ramificaţiile coarnelor cerbului şi ale căpriorului. ♦ Diviziune (secundară) a unui curs de apă principal, subîmpărţire a unui masiv muntos etc. ♦… …   Dicționar Român

  • act — ACT, acte, s.n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligaţie, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăţia cuiva. 2. Manifestare a… …   Dicționar Român

  • amitoză — AMITÓZĂ s.f. Diviziune directă a celulelor prin strangulare, înmugurire etc., fără apariţia cromozomilor. – Din fr. amitose. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AMITÓZĂ s. (biol.) sciziparitate, diviziune directă. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • asexuat — ASEXUÁT, Ă, asexuaţi, te, adj. (Despre plante şi animale) Care nu are caractere de apartenenţă la unul dintre sexe. ♢ Reproducere asexuată = reproducere prin spori sau prin diviziune. [pr.: xu at] – Din fr. asexué. Trimis de cata, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • compartiment — COMPARTIMÉNT, compartimente, s.n. 1. Despărţitură într un vagon de cale ferată, într o încăpere mai mare, într un dulap, într o cutie etc. ♦ Diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane. 2. Sferă, sector, domeniu (de activitate) într o …   Dicționar Român

  • dihotomie — DIHOTOMÍE, dihotomii, s.f. 1. (log.) Diviziune în două părţi a unui concept, fără ca acesta să şi piardă înţelesul iniţial. 2. Mod de ramificaţie a talului şi a tulpinilor unor plante în două părţi egale, care se împart la rândul lor în două… …   Dicționar Român