alunga

alunga
ALUNGÁ, alúng, vb. I. tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – lat. *allongare (< longus).
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A alunga ≠ a chema, a primi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ALUNGÁ vb. 1. v. izgoni. 2. v. respinge. 3. v. surghiuni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

alungá vb., ind. prez. 1 sg. alúng, 3 sg. şi pl. alúngă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ALUNGÁ alúng tranz. 1) (fiinţe) A forţa să plece (în altă parte); a da afară; a fugări; a goni; a izgoni. 2) (fiinţe) A face să părăsească un loc, urmărind. 3) fig. (gânduri, stări sufleteşti etc.) A da la o parte; a înlătura. /<lat. allongare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

alungá (alúng, alungát), vb. – A îndepărta, a goni, a speria. lat. allŏngāre (Puşcariu 71; Candrea-Dens., 1024; REW 1853; DAR); cf. it. allongare, cat. alunyar(se) şi lat. elongare › fr. éloigner. DAR şi REW consideră că este posibilă der. directă din ēlŏngāre. cf. lung. – Der. alungat, adj. (îndepărtat, prigonit); alungător, adj. (care alungă; prigonitor).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • alungá — vb., ind. prez. 1 sg. alúng, 3 sg. şi pl. alúngã …   Romanian orthography

  • goni — GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ♢ refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦… …   Dicționar Român

  • huideo — HUIDEÓ interj. Strigăt cu care se alungă porcii; p. ext. strigăt de ocară la adresa cuiva; huo. ♢ expr. (Substantivat) A lua pe cineva (sau a da cuiva) cu huideo = a huidui (pe cineva). [var.: uideó interj.] – cf. bg., scr. u j d o. Trimis de… …   Dicționar Român

  • hâş — interj. Cuvânt cu care se alungă găinile sau alte păsări (de curte). [var.: câş, hâci interj.] – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hâş interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  HÂŞ interj. (se… …   Dicționar Român

  • izgoni — IZGONÍ, izgonesc, vb. IV. tranz. A sili pe cineva să plece; a da afară; a alunga, a goni. – Din sl. izgoniti. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  IZGONÍ vb. 1. a alunga, a depărta, a goni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a… …   Dicționar Român

  • oropsi — OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (înv. şi reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [var.: (reg.) horopsí vb. IV] – et. nec …   Dicționar Român

  • surghiuni — SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SURGHIUNÍ vb. (jur.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie,… …   Dicționar Român

  • dudui — DUDUÍ, dúdui, vb. IV. 1. intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. intranz. (Despre motoare, maşini etc.; p. ext. despre ateliere,… …   Dicționar Român

  • fug — –FUG Element secund de compunere savantă cu semnificaţia care alungă , care respinge . [< fr. fuge, cf. lat. fugus < fugare – a alunga]. Trimis de LauraGellner, 28.06.2006. Sursa: DN  FÚG elem. care alungă, respinge . (< fr. fuge, cf.… …   Dicționar Român

  • fugă — FÚGĂ1, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga =… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”