aluvionare


aluvionare
ALUVIONÁRE s.f. 1. Formare de aluviuni. 2. Mod de concentrare a minereurilor şi a cărbunilor prin depunerea materialelor granulare aduse de un curent de apă într-un jgheab orizontal, în ordinea greutăţii lor specifice. [pr.: -vi-o-] – După fr. alluvionnement.
Trimis de ana_zecheru, 19.03.2003. Sursa: DEX '98

aluvionáre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. aluvionării; pl. aluvionări
Trimis de siveco, 05.11.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALUVIONÁRE f. 1) Proces care constă în depunere de aluviuni. 2) Metodă de concentrare a minereurilor şi a cărbunelui cu ajutorul unui curent de apă, fiecare material depunându-se conform greutăţii sale specifice. /<fr. alluvionnement
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ALUVIONÁRE s.f. 1. Depunere de aluviuni. 2. Concentrare a minereurilor şi a cărbunilor efectuată în jgheaburi cu ajutorul unui curent de apă, materialele depunându-se în ordinea greutăţii lor specifice. [După fr. alluvionnement].
Trimis de LauraGellner, 27.02.2006. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • aluvionar — ALUVIONÁR, Ă, aluvionari, e, adj. Aluvial. [pr.: vi o ] – Din fr. alluvionnaire. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALUVIONÁR adj. v. aluvial. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  aluvionár …   Dicționar Român

  • grind — GRIND, grinduri, s.n. Mică ridicătură de teren de formă alungită, care rezultă din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării. – Din sl. grenddu. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GRIND s. (geogr.) grădişte, (reg.)… …   Dicționar Român

  • aluvionár — adj. m. (sil. vi o ), pl. aluvionári; f. sg. aluvionárã, pl. aluvionáre …   Romanian orthography

  • campina — CAMPÍNA s. f. formaţiune de tip savană împădurită, pe nisipuri aluvionare, în Amazonie. (< port. campina) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • colmatare — COLMATÁRE, colmatări, s.f. 1. (tehn.) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. 2. Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a… …   Dicționar Român

  • depozit — DEPÓZIT, depozite, s.n. 1. Loc, clădire în care se păstrează materiale de construcţie, mărfuri etc., magazie. ♦ Formaţie militară care aprovizionează unităţile armatei cu materiale, muniţii etc. 2. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special)… …   Dicționar Român

  • dragă — DRÁGĂ, drage. s.f. 1. Navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează. 2. Instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. – Din fr. drague. Trimis de gudovan,… …   Dicționar Român

  • eluvial — ELUVIÁL, Ă, eluviali, e, adj. (Despre soluri) Care s a diferenţiat prin eluvionare. [pr.: vi al] – Din fr. éluvial. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  eluviál adj. m. (sil. vi al), pl. eluviáli; f …   Dicționar Român

  • epipedon — EPIPEDÓN s. n. orizont (4) care se formează la suprafaţa solului prin acumularea materiei organice sau aluvionare. (< fr. épipédon) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • epiu — EPÍU, epiuri, s.n. Dig de piatră sau de nuiele, construit transversal, cu un capăt încastrat în mal, pentru a regulariza cursul apei, a i micşora lăţimea sau a apăra malurile de eroziuni. – Din fr. épi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român