aluviu


aluviu
ALÚVIU s.n. (geol.) Holocen. – Din lat. alluvium.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ALÚVIU s. v. holocen.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

alúviu s. n. [-viu pron. -vĩu], art. alúviul
Trimis de siveco, 05.11.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALÚVIU n. geol. Ultima epocă a perioadei cuaternare; holocen. /<lat. alluvium
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ALÚVIU s.n. Holocen. [pron. -viu. / < lat., fr. alluvium].
Trimis de LauraGellner, 27.02.2006. Sursa: DN

ALÚVIU s. n. holocen. (< lat., fr. alluvium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • alúviu — s. n. [ viu pron. vìu], art. alúviul …   Romanian orthography

  • holocen — HOLOCÉN s.n., HOLOCÉN, Ă, holoceni, e, adj. 1. s.n. Ultima epocă a perioadei cuaternare; aluviu. 2. adj. Care se referă la holocen (1). – Din fr. holocène. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HOLOCÉN s. (geol.) aluviu …   Dicționar Român

  • hologen — HOLOGÉN n. Ultima perioadă a erei cvaternare, caracterizată prin desăvârşirea treptată a tipurilor umane şi prin apariţia culturii umane; aluviu. /<fr. hologene Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX …   Dicționar Român