domnie

domnie
DOMNÍE, domnii, s.f. 1. Autoritatea politică şi juridică a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cât un domn (3) se află la conducerea ţării. ♦ Regiune sau populaţie stăpânită de un domn (3). 2. Dominaţie, stăpânire, putere. 3. (înv.; formează locuţiuni pronominale cu valoare de pronume de reverenţă) Vom face cum vei hotărî domnia-ta. ♦ (Cu valoare de pronume al maiestăţii) Măria-ta. – Domn + suf. -ie.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DOMNÍE s. 1. (ist.) cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (domnie ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. (ist.) (fig.) coroană, scaun, sceptru, tron. (Şi-a pierdut domnie în anul ...) 3. v. dominaţie. 4. v. mărie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Domnía ei s. f. art. + pr., g.-d. Domníei ei; abr. D-ei
Trimis de siveco, 11.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

Domnía lui s. f. art. + pr., g.-d. Domníei lui; abr. D-lui
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Domnía sa s. f. art. + adj., abr. D-sa, g.-d. Domníei sale, abr. D-sale
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Domnía ta s. f. art. + adj., abr. D-ta, g.-d. Domníei tale, abr. D-tale
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Domnía voástră s. f. art. + adj., g.-d. Domníei voástre; pl. Domníile voástre, g.-d. Domníilor voástre; abr. Dvs. sau Dv.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

domníe s. f., art. domnía, g.-d. art. domníei; pl. domníi, art. domníile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Domníile lor s. f. art. + pr., g.-d. Domníilor lor; abr. D-lor
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DOMNÍ//E domniei f. 1) Funcţia de domn; conducere a ţării de un domn. A veni la domnie. ♢ A(-i) lua (cuiva) domniea a lipsi pe cineva de funcţia de domn. 2) Exercitare a acestei funcţii. 3) art. (în componenţa locuţiunilor pronominale de reverenţă) Domnia-ta, domnia-lui, domnia-sa, domnia-voastră, domnia-lor. [art. domnia; G.-D. domniei; Sil. -ni-ei] /domn + suf. domnieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • domníe — s. f., art. domnía, g. d. art. domníei; pl. domníi, art. domníile (sil. ni i ) …   Romanian orthography

  • detrona — DETRONÁ, detronez, vb. I. tranz. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. ♦ (ir.) A înlătura pe cineva dintr o demnitate, dintr o funcţie. ♦ A deposeda pe cineva de titlul de campion. – Din fr. détrôner Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004.… …   Dicționar Român

  • sceptru — SCÉPTRU, sceptre, s.n. Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorităţii. ♦ fig. Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din fr. sceptre, lat. sceptrum. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • tron — TRON2, tronuri, s.n. 1. (pop.) Ladă în care ţăranii îşi păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. 2. (reg.) Sicriu. – Din germ. dial. Truh(e)n. Trimis de RACAI, 30.06.2004. Sursa: DEX 98  TRON1, tronuri, s.n. Sca …   Dicționar Român

  • coregent — COREGÉNT, coregenti, s.m. Persoană care are parte egală la domnie cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent. Trimis de IoanSoleriu, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  coregént s. m., pl. coregénţi Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • scaun — SCÁUN, scaune, s.n. I. 1. Mobilă (de lemn, de metal etc.) cu sau fără spetează, pe care poate să şadă o singură persoană. ♢ Scaun de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun pe care, în vechime, era imobilizat cel supus torturii.… …   Dicționar Român

  • Ion Neculce — (1672 1745) was a Moldavian chronicler. His main work, Letopiseţul Ţărâi Moldovei [de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat] ( The Chronicles of the land of Moldavia [from the rule of Dabija Vodă to the second rule of… …   Wikipedia

  • consorţiu — CONSÓRŢIU, consorţii, s.n. Formă a monopolurilor capitaliste constând din înţelegerea încheiată între mai multe bănci sau societăţi comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operaţii avantajoase de mare amploare. – Din lat., fr.… …   Dicționar Român

  • domn — DÓMN, domni, s.m. 1. Termen de politeţe pentru un bărbat. ♦ (fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care însoţeşte de regulă o frază exclamativă, interogativă etc. ♦ Soţ. ♦ (pop.) Orăşean. 2. Persoană care are autoritatea, posibilitatea de… …   Dicționar Român

  • mazili — MAZILÍ, mazilesc, vb. IV. tranz. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi fam.) a destitui dintr o funcţie pe cineva. ♦ fig. (rar) A alunga, a îndepărta. – Din mazil. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MAZILÍ …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”