dovedi

dovedi
DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. tranz. A arăta cu probe (probă), cu argumente, cu mărturii existenţa sau inexistenţa unui fapt, a unei situaţii etc.; a demonstra, a proba. 2. tranz. şi refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel. 3. tranz. (pop.) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă. 4. tranz. şi intranz. (pop.) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din sl. dovesti (dovedon).
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DOVEDÍ vb. I. 1. v. confirma. 2. v. demonstra. 3. v. manifesta. 4. a argumenta, a demonstra, a întări, a proba, a susţine. (Şi-a dovedi temeinic ideile.) II. v. prididi.
Trimis de siveco, 03.04.2008. Sursa: Sinonime

DOVEDÍ vb v. asasina, bate, birui, isprăvi, încheia, înfrânge, întrece, învinge, omorî, sfârşi, suprima, termina, ucide.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dovedí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dovedésc, imperf. 3 sg. dovedeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dovedeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DOVED//Í dovediésc tranz. 1) A adeveri prin dovezi sau prin fapte concrete; a demonstra; a proba; a arăta; a atesta. 2) pop. A înfrânge într-o luptă sau într-o întrecere; a învinge; a bate; a dispune; a birui. 3) A lăsa în urmă; a întrece; a depăşi. 4) A duce până la capăt; a isprăvi; a încheia; a termina. 5) (vina) A demonstra prin dovezi sigure. 6) A însemna prin sine; a vădi în mod clar. /<sl. dovesti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

dovedí (dovedésc, dovedít), vb.1. A arăta, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A învinge, a răzbi. sl. dovesti, dovedǫ "a argumenta" (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. doveždam "conduc", doveden "condus". – Der. dovadă, s.f. (probă, mărturie, evidenţă), postverbal (după Conev 98, din sl. dovadŭ, bg. dovod); dovadnic, s.m. (înv., martor); dovedeală, s.f. (demonstraţie, mărturie); doveditor, adj. (care dovedeşte, care adevereşte); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; arg., frumos, fain, fără seamăn).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • demonstra — DEMONSTRÁ, demonstrez, vb. I. 1. tranz. A arăta în mod convingător, prin argumente, prin raţionamente logice sau prin exemple concrete, adevărul sau neadevărul unei afirmaţii, al unui fapt etc.; a proba, a dovedi. ♦ A face dovada, prin calcule şi …   Dicționar Român

  • marca — MARCÁ, marchez, vb. I. tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal preţios, semnul oficial care îi garantează calitatea şi autenticitatea. 2.… …   Dicționar Român

  • proba — PROBÁ, probez, vb. I. tranz. 1. (Folosit şi absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerinţe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălţăminte etc. 2. A dovedi …   Dicționar Român

  • atesta — ATESTÁ, atést, vb. I. tranz. A face dovada; a confirma un adevăr. ♦ A exista în scris. ♦ A confirma în grad pe un cercetător, pe un membru al corpului didactic universitar etc. – Din fr. attester, lat. attestari. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • dovadă — DOVÁDĂ, dovezi, s.f. 1. Fapt sau lucru care arată, demonstrează ceva; probă convingătoare, mărturie. ♢ loc. adv. Ca (sau drept) dovadă = ca semn că..., pentru a dovedi că... ♢ loc. vb. A da dovadă de... = a dovedi, a vădi, a arăta, a manifesta. ♦ …   Dicționar Român

  • arăta — ARĂTÁ, arắt, vb. I. 1. tranz. A expune ceva intenţionat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă. ♢ expr. (refl.) A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic. 2. tranz. A indica (printr un gest) persoana sau lucrul… …   Dicționar Român

  • delăsa — DELĂSÁ, delás, vb. I. refl. (Folosit mai ales la perf. c.) A dovedi nepăsare, neglijenţă faţă de o muncă începută, a abandona o treabă începută. – Din fr. délaisser. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  delăsá vb. → lăsa Trimis de… …   Dicționar Român

  • justifica — JUSTIFICÁ, justífic, vb. I. 1. tranz. A arăta că ceva este just (1), legitim, a demonstra justeţea unui lucru; a îndreptăţi; a motiva. 2. refl. A da explicaţii cu privire la o atitudine, o acţiune etc; a se dezvinovăţi. 3. tranz. A dovedi… …   Dicționar Român

  • întrece — ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. tranz. 1. A depăşi pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate faţă de cineva, într o anumită privinţă; a depăşi. ♦ refl. recipr. A căuta să se depăşească unul pe altul. ♢ loc. adv. Pe întrecute =… …   Dicționar Român

  • acuza — ACUZÁ, acúz, vb. I. tranz. 1. A învinui, a învinovăţi. 2. (Franţuzism) A arăta, a vădi, a manifesta. – Din fr. accuser, lat. accusare. Trimis de ana zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX 98  A acuza ≠ a îndreptăţi, a justifica, a dezvinovăţi, a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”