dreptate

dreptate
DREPTÁTE, (rar) dreptăţi, s.f. Principiu moral şi juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine şi să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaşte drepturile fiecăruia şi de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. ♢ loc. adv. Cu (sau după) dreptate = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept, echitabil. Pe bună dreptate = pe drept cuvânt, în mod întemeiat. ♢ expr. A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate săvârşită cuiva; a recunoaşte dreptul cuiva într-o chestiune oarecare. A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face. A da (cuiva) dreptate = a recunoaşte că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptăţit, just. ♦ (pop.) Judecată. – Din dreptătáte (înv. "dreptate" < drept + suf. -ătate).
Trimis de LauraGellner, 14.12.2008. Sursa: DEX '98

Dreptate ≠ nedreptate, neechitate
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DREPTÁTE s. 1. echitate, justiţie, (înv.) lege. (Luptă în numele dreptateăţii.) 2. v. justeţe.
Trimis de siveco, 26.09.2007. Sursa: Sinonime

DREPTÁTE s. v. acţiune, cauză, judecată, proces.
Trimis de siveco, 23.09.2008. Sursa: Sinonime

dreptáte s. f., g.-d. art. dreptăţii; pl. dreptăţi
Trimis de siveco, 26.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

DREPT//ÁTE dreptateăţi f. 1) Principiu moral şi juridic care cere respectarea drepturilor fiecăruia; echitate. Act de dreptate. ♢ A face (sau a da) dreptate a îndreptăţi. Pe bună dreptate în mod întemeiat; pe drept cuvânt. A avea dreptate a fi întemeiat în ceea ce (se) spune sau în ceea ce (se) face. 2) la pl. Drepturi recunoscute prin lege. [art. dreptatea; G.-D. dreptăţii] /drept + suf. dreptateate
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • dreptáte — s. f., g. d. art. dreptäţii; pl. dreptäţi …   Romanian orthography

  • drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… …   Dicționar Român

  • echitate — ECHITÁTE s.f. Dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. – Din fr. équité, lat. aequitas, atis. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  Echitate ≠ inechitate, nedreptate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ECHITÁTE s. v.… …   Dicționar Român

  • justeţe — JUSTÉŢE s.f. Însuşirea a ceea ce este just (1); adevăr, dreptate. ♢ Precizie, exactitate. [var.: justéţă s.f.] – Din fr. justesse. Trimis de cata, 28.09.2006. Sursa: DEX 98  Justeţe ≠ injusteţe Trimis de siveco, 28.09.2006. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • justiţiar — JUSTIŢIÁR, Ă, justiţiari, e, adj. Care face dreptate, care urmăreşte să facă dreptate. [pr.: ţi ar] – Din fr. justicier. Trimis de cata, 02.02.2005. Sursa: DEX 98  justiţiár adj. m. (sil. ţi ar), pl. justiţiári; f …   Dicționar Român

  • nedreptate — NEDREPTÁTE, nedreptăţi, s.f. Lipsă de dreptate; faptă, situaţie nedreaptă; inechitate; injustiţie. – Ne + dreptate. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Nedreptate ≠ dreptate, echitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • satisfacţie — SATISFÁCŢIE, satisfacţii, s.f. 1. Sentiment de mulţumire, de plăcere. ♦ Ceea ce produce mulţumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut. 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obţine sau dă cuiva ceea ce pretinde,… …   Dicționar Român

  • Victor Rebengiuc — (known in full as Victor George Rebengiuc; born February 10, 1933) is an award winning Romanian film and stage actor, also known as a civil society activist. Since 1957, he has been a member of the Bulandra Theater company, acting in more than… …   Wikipedia

  • denegare — DENEGÁRE, denegări, s.f. Acţiunea de a denega şi rezultatul ei. ♦ Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unui organ de jurisdicţie de a soluţiona o pricină cu care a fost sesizat; denegaţie, tăgăduială. – v. denega. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • justiţie — JUSTÍŢIE s.f. 1. Totalitatea organelor de jurisdicţie dintr un stat; ansamblul legilor şi al instanţelor judecătoreşti; sistemul de funcţionare a acestor instanţe. 2. Una dintre formele fundamentale ale activităţii statului, care constă în… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”