alăpta


alăpta
ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A3 + lapte (după fr. allaiter).
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A alăpta ≠ a înţărca
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ALĂPTÁ vb. (înv. şi reg.) a apleca, (prin Transilv.) a băia. (Mama îşi alăpta pruncul.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

alăptá vb., ind. prez. 1 sg. alăptéz, 3 sg. şi pl. alăpteáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ALĂPT//Á alăptaéz tranz. (nou-născuţi) A face să sugă lapte din mamelă; a hrăni cu piept. /a + lapte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

alăptá (-téz, -át), vb. – A hrăni cu laptele propriu, a da să sugă. – Mr. alăptez. Formaţie neol., cel puţin în rom., pe baza fr. allaiter (cf. REW 143). Nu este atestat uzul său pop.
Trimis de blaurb, 22.04.2006. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ALAPTA — plurali numerô locus Thraciae …   Hofmann J. Lexicon universale

  • apleca — APLECÁ, apléc, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să şi schimbe sau a şi schimba poziţia (verticală) prin îndoire spre pământ; a (se) îndoi, a (se) înclina, a (se) pleca; fig. a (se) supune. 2. tranz. (pop.) A alăpta. 3. refl. fig., A simţi… …   Dicționar Român

  • lactaţie — LACTÁŢIE s.f. 1. Proces de formare şi de secreţie a laptelui prin glandele mamare ale femelelor mamiferelor. 2. Acţiunea de a alăpta un copil; perioada cât o mamă îşi poate alăpta copilul. [var.: lactaţiúne s.f.] – Din fr. lactation. Trimis de… …   Dicționar Român

  • pleca — PLECÁ, plec, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) înclina (într o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. ♢ expr. (tranz.) A şi pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili.… …   Dicționar Român

  • ţâţă — ŢẤŢĂ, ţâţe, s.f. 1. (pop.) Sân, mamelă. ♢ loc. adj. De ţâţă = (despre copii) sugar. ♢ loc. adv. La ţâţă = la sân, la piept. ♢ expr. A da ţâţa = a da să sugă, a alăpta. A avea ţâţă = a avea lapte suficient pentru a şi alăpta copilul. 2. Gurguiul… …   Dicționar Român

  • alăptare — ALĂPTÁRE, alăptări, s.f. Acţiunea de a alăpta. – v. alăpta. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Alăptare ≠ înţărcare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ALĂPTÁRE s. lactaţie. (alăptare unui sugar.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • băia — BĂIÁ vb. v. alăpta, alinta, dezmierda, mângâia. Trimis de siveco, 21.04.2009. Sursa: Sinonime  băiá, băiéz, vb. I (reg.) 1. a hrăni, a alăpta. 2. a mângâia cu mâna, a alinta. 3. a naşte. 4. a face baie. Trimis de blaurb, 21.04.2009. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • doică — DÓICĂ, doici, s.f. Femeie care alăptează (şi îngrijeşte) copilul altei femei. ♦ Dădacă. – Din bg. dojka. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DÓICĂ s. dădacă, (livr.) bonă, nursă, (Mold. şi Bucov.) mancă. Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • lapte — LÁPTE, (2) lăpturi, s.n. 1. Lichid alb gălbui cu gust dulceag, foarte hrănitor, secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor (care constituie hrana exclusivă a sugarului şi a puiului de animal). ♢ Purcel (sau viţel) de lapte = purcel… …   Dicționar Român

  • piept — PIEPT, (1, 2, 4) piepturi, s.n., (3) piepţi, s.m. 1. s.n. Parte superioară a corpului, de la abdomen până la gât, la om şi la unele animale vertebrate; torace; spec. partea anterioară (şi exterioară) a acestei regiuni; p. restr. organ din… …   Dicționar Român