druete

druete
druéte (-éţi), s.m. Par, bîtă. Origine necunoscută. După Diculescu 482, din gr. δρῦς; Rosetti, II, 116, îl pune în legătură cu alb. dru "lemn".
Trimis de blaurb, 13.08.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”