dualitate

dualitate
DUALITÁTE, dualităţi, s.f. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistenţă a două principii sau a două elemente diferite, opuse. ♦ Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. [pr.: du-a-] – Din fr. dualité, lat dualitas.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DUALITÁTE s. dualism. (dualitate unui principiu.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dualitáte s. f. (sil. du-a-), g.-d. art. dualităţii; pl. dualităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DUALITÁTE f. Caracter dublu. [art. dualitatea; G.-D. dualităţii; Sil. du-a-] /<fr. dualite, lat. dualitas
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DUALITÁTE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este dublu, care prezintă o natură dublă. 2. (log.) Raport de opoziţie între două funcţii logice, astfel încât a doua poate fi obţinută prin negarea simultană a valorii celei dintâi şi a argumentelor ei. 3. Dualitatea puterii = situaţie politică instabilă şi temporară, care se manifestă prin existenţa concomitentă a două puteri politice în stat, exprimând interese de clasă opuse sau interesele a două grupuri politice rivale din cadrul aceleiaşi clase. 4. (mat.) Transformare prin care, într-un plan, unui punct îi corespunde o dreaptă şi invers. [cf. fr. dualité, lat. dualitas].
Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN

DUALITÁTE s. f. 1. coexistenţa a două principii diferite; ansamblu format din două elemente diferite; dualism (2). 2. (log.) raport de opoziţie între două funcţii logice, cea de-a doua prin negarea simultană a valorii celei dintâi şi a argumentelor ei. 3. ă puterii = regim politic caracterizat prin existenţa concomitentă a două puteri politice în stat, fiecare exprimând interese de clasă opuse. (< fr. dualité, lat. dualitas)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • dualitáte — s. f. (sil. du a ), g. d. art. dualitäţii; pl. dualitäţi …   Romanian orthography

  • dualism — DUALÍSM s.n. 1. Concepţie, doctrină care consideră ca principiu al existenţei două elemente diferite şi ireductibile, materia şi spiritul. 2. (impr.) Dualitate. 3. Formă de conducere statală realizată, în 1867, printr o uniune personală între… …   Dicționar Român

  • dualità — du·a·li·tà s.f.inv. 1. CO l essere composto da due elementi o principi, spec. contrapposti Contrari: accordo, concordia, coordinazione, unità. 2. TS filos. rapporto esistente tra due principi opposti e irriducibili l uno all altro Contrari:… …   Dizionario italiano

  • dual — DUÁL, duale, s.n. Număr gramatical care indică în unele limbi două obiecte ori fiinţe alcătuind de obicei o pereche. [pr.: du al] – Din fr. duel, lat. dualis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  duál s. n., pl. duále Trimis de… …   Dicționar Român

  • notă — NÓTĂ, note, s.f. 1. Însemnare, înregistrare în scris a unei observaţii referitoare la o anumită chestiune; text scris care conţine o scurtă însemnare, un comentariu. ♢ expr. A lua notă (de ceva) = a lua cunoştinţă (de ceva); a ţine seamă (de… …   Dicționar Român

  • tuli — TULÍ, tulesc, vb. IV. tranz. (pop. şi fam.; în expr.) A o tuli (la sau de fugă sau la sănătoasa) = a fugi (repede şi pe furiş), a o şterge. Tule o! sau tulea! = pleacă imediat (şi repede)! fugi! şterge o! întinde o! [imper. şi: tule, tulea] – Din …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”