dumnezeiesc

dumnezeiesc
DUMNEZEIÉSC, -IÁSCĂ, dumnezeieşti, adj. 1. Al lui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu; divin. 2. fig. Minunat, superb, splendid. [pr.: -ze-iesc] – Dumnezeu + suf. -esc.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DUMNEZEIÉSC adj. (bis.) 1. v. divin. 2. v. providenţial.
Trimis de siveco, 30.03.2009. Sursa: Sinonime

DUMNEZEIÉSC adj. v. minunat, splendid, superb.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dumnezeiésc adj. m., f. dumnezeiáscă; pl. m. şi f. dumnezeiéşti
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DUMNEZE//IÉSC dumnezeiesciáscă (dumnezeiesciéşti) 1) Care este considerat ca provenind de la Dumnezeu; divin 2) fig. Care se caracterizează printr-un înalt grad de desăvârşire într-o ierarhie de valori. 3) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; celest. [Sil. -ze-iesc] /Dumnezeu + suf. dumnezeiescesc
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • divin — DIVÍN, Ă, divini, e adj. 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. fig. Înzestrat cu… …   Dicționar Român

  • ceresc — CERÉSC, EÁSCĂ, cereşti, adj. 1. Care ţine de bolta cerului2, care se află pe cer2, privitor la bolta cerului2. 2. (în concepţiile religioase) Care se crede că vine din cer2 (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul2 (1). 4. fig. Fermecător, minunat. – …   Dicționar Român

  • locaş — LOCÁŞ, locaşuri, s.n. 1. (Astăzi rar) Încăpere, casă; locuinţă. ♢ Locaş sfânt (sau dumnezeiesc) = biserică, mănăstire. ♢ expr. (pop.) A da cuiva locaş = a primi pe cineva în casă; a adăposti, a găzdui. 2. Spaţiu lăsat liber într o piesă sau într… …   Dicționar Român

  • minunat — MINUNÁT, Ă, minunaţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care iese din comun (prin aspect, însuşiri etc.); p. ext. care uimeşte prin frumuseţe; încântător, splendid. ♦ Foarte bun, excepţional. 2. (În basme) Care face minuni, care este înzestrat cu… …   Dicționar Român

  • preaînalt — PREAÎNÁLT, Ă, preaînalţi, te, adj. 1. (bis.) Care vine de la Dumnezeu; dumnezeiesc, divin. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. 2. Foarte important; distins, ales, superior. – Prea + înalt. Trimis de oprocopiuc, 07.04.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • ambroziac — AMBROZIÁC, Ă, ambroziaci, ce, adj. (livr.) Cu parfum de ambrozie; p. ext. minunat. [pr.: zi ac] – Din fr. ambrosiaque. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ambroziác adj. m. (sil. zi ac), pl …   Dicționar Român

  • ambrozic — AMBRÓZIC, Ă, ambrozici, e, adj. (Neobişnuit) Cu parfum de ambrozie; p.ext. dumnezeiesc, minunat. – După fr. ambrosiaque. Trimis de cornel, 24.02.2004. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • carismatic — carismátic adj. m., pl. carismátici; f. sg. carismátică, pl. carismátice Trimis de siveco, 04.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic  CARISMÁTIC, Ă adj. Înzestrat, dotat, talentat. [cf …   Dicționar Român

  • celest — CELÉST, Ă, celeşti, ste, adj. (livr.; poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  Celest ≠ pământesc, teluric, terestru Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • divinitate — DIVINITÁTE, divinităţi, s.f. 1. Fiinţă imaginară cu însuşiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu. 2. Esenţă divină; dumnezeire. – Din fr. divinité, lat. divinitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”