duraluminiu

DURALUMÍNIU s.n. Aliaj al aluminiului cu cupru şi cu mici cantităţi de magneziu, mangan şi siliciu, uşor şi rezistent, folosit în special la construcţia avioanelor. – Dur¹ + aluminiu (după fr. duralumin).

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



duralumíniu s. n. (sil. mf. dur-) [-niu pron. -niu], art. duralumíniul

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DURALUMÍNIU n. Aliaj uşor şi foarte rezistent, alcătuit din aluminiu, cupru şi alte metale, folosit mai ales în aeronautică. /dur + aluminiu.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DURALUMÍNIU s.n. Aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan şi siliciu, foarte rezistent şi uşor, folosit în aeronautică şi în construcţii mecanice. [pron. -niu, var. duralumin, duraluminium s.n. / < fr. duralumin].

Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN



DURALUMÍNIU s. n. aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan şi siliciu, foarte rezistent şi uşor; dural¹. (< fr. duralumin)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN