dărăcitor

dărăcitor
DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. s.n. Perie cu dinţi rari de oţel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DĂRĂCITÓR s. v. darac.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dărăcitór (persoană) s. m., pl. dărăcitóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

dărăcitór (instrument) s. n., pl. dărăcitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DĂRĂCIT//ÓR1 dărăcitoroáre n. Pieptene pentru scărmănat, pieptănat sau pentru destrămat lâna, cânepa sau inul; darac. /a dărăci + suf. dărăcitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DĂRĂCIT//ÓR2 dărăcitoroáre (dărăcitoróri, dărăcitoroáre) m. şi f. Persoană specializată în lucrările de dărăcire. /a dărăci + suf. dărăcitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • darac — DARÁC, darace, s.n. 1. Unealtă de pieptănat şi de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr un sistem de piepteni cu dinţi mari de oţel, fixaţi pe un suport. 2. Maşină de lucru alcătuită din două piese cu suprafeţe cilindrice concentrice şi… …   Dicționar Român

  • drâglu — s. v. cociorvă, darac, dărăcitor, scărmănătoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  drîglu ( li), s.m. – 1. (Trans.) Vătrai. – 2. Dărăcitor, scărmănător. – var. drîgl. Probabil der. cu suf. lo de la sl. drŭgati a tremura ; caz în… …   Dicționar Român

  • colţ — COLŢ, (I, II 4) colţuri, s.n. (II, III) colţi, s.m. I. s.n. 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ♢ Colţul gurii = fiecare dintre cele două extremităţi laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare… …   Dicționar Român

  • fuscel — FUSCÉL, fuscei, s.m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de ţesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale… …   Dicționar Român

  • hecelă — HÉCELĂ, hecele, s.f. (reg.) Darac. – Din magh. ecselö. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÉCELĂ s. v. darac, dărăcitor, scărmănă toare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  hécelă s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • huci — HUCI, huciuri, s.n. (reg.) Pădure mică, tânără şi deasă; tufiş, crâng, huceag. ♢ expr. A umbla huci marginea = a umbla fără rost, fără ţintă. – Din ucr. husca desiş . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HUCI1, huci, s.m. (reg.) Unealtă de …   Dicționar Român

  • pieptene — PIÉPTENE, piepteni, s.m. 1. Obiect de toaletă confecţionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinţi mărunţi, care serveşte la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinţi… …   Dicționar Român

  • scărmăna — SCĂRMĂNÁ, scármăn, vb. I. tranz. 1. A smulge şi a răsfira (cu mâna sau cu maşini speciale) lâna brută sau alte materiale fibroase, pentru a desface fibrele, a le curăţa de impurităţi şi a le înfoia. ♦ A smulge fulgii penelor pentru a face puf. 2 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”