dăscălie

dăscălie
DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s.f. 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povaţă; p. ext. dojană, mustrare. 3. (înv.) Iscusinţă, pricepere. – Dascăl + suf. -ie.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DĂSCĂLÍE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, pro-fesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă.
Trimis de siveco, 01.02.2009. Sursa: Sinonime

dăscălíe s. f., g.-d. art. dăscălíei; (poveţe) pl. dăscălíi, art. dăscălíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DĂSCĂLÍ//E dăscăliei f. 1) la sing. Funcţie de dascăl. 2) la sing. Durata de exercitare a unei astfel de funcţii. 3) înv. Învăţătură care călăuzeşte pe cineva în diverse siţuaţii; îndrumare; povaţă; sfat. [art. dăscălia; G.-D. dăscăliei; Sil. -li-e] / dascăl + suf. dăscălieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • ceartă — CEÁRTĂ, certuri, s.f. 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînţelegere, duşmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 23.01.2009. Sursa: DEX 98  CEÁRTĂ s. 1. v. neînţelegere …   Dicționar Român

  • dascăl — DÁSCĂL, dascăli, s.m. 1. (înv.) Învăţător (la ţară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de ştiinţă; învăţat, savant. 2. fig. Iniţiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într un anumit domeniu. 3. Cântăreţ de biserică, diac, psalt, cantor. –… …   Dicționar Român

  • imputare — IMPUTÁRE, imputări, s.f. Acţiunea de a (se) imputa şi rezultatul ei; reproş, mustrare, învinuire. ♦ (concr.) Măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta… …   Dicționar Român

  • profesorat — PROFESORÁT s.n. Meseria de profesor; funcţia de profesor; timpul cât cineva exercită această profesiune. – Din fr. professorat. cf. germ. P r o f e s s o r a t . Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98  PROFESORÁT s. (rar) profesorie,… …   Dicționar Român

  • reproş — REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină,… …   Dicționar Român

  • sfat — SFAT, sfaturi, s.n. 1. Vorbe, argumente spuse cuiva pentru a l convinge să procedeze într un anumit fel, într o împrejurare dată; povaţă, îndemn, îndrumare. 2. Adunare de oameni întruniţi pentru a delibera, a lua hotărâri sau (în trecut) a ajuta… …   Dicționar Român

  • ştiinţă — ŞTIÍNŢĂ, ştiinţe, s.f. I.1. Faptul de a avea cunoştinţă (de ceva), de a fi informat; cunoaştere. ♢ loc. adv.Cu (sau fără) ştiinţă = (ne)ştiind; (in)conştient; cu (sau fără) voie. Cu bună ştiinţă = conştient, având cunoştinţa deplină a faptelor.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”