economie


economie
ECONOMÍE, (2, 3) economii, s.f. 1. Ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor. ♦ Economie naţională = totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice la nivel macro- şi microeconomic, coordonat pe plan naţional prin mecanisme proprii de funcţionare. Economie politică = ştiinţă a administrării unor resurse şi mijloace limitate, care studiază, analizează şi explică comportamentele umane legate de organizarea şi utilizarea acestor resurse. Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri. Economie naturală = economie în care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fără intermediul schimbului. ♦ Ramură, sector de activitate (productivă). 2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau băneşti, limitată la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (concr.; la pl.) Bani agonisiţi şi păstraţi pentru satisfacerea anumitor trebuinţe. 4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părţilor unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziţie. [var.: (înv.) iconomíe, -ii s.f.] – Din fr. économie.
Trimis de gall, 04.03.2009. Sursa: DEX '98

ECONOMÍE s. 1. agoniseală, agonisire, agonisită, (pop.) chiverniseală, pricopseală, (reg.) priştipeală, (prin Maram. şi Transilv.) zoroboc, (înv.) strânsoare, strânsură. (A strâns o economie bunicică pentru zile negre.) 2. v. structură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

economíe s. f., art. economía, g.-d. art. economíei; pl. economíi, art. economíile
Trimis de siveco, 04.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

ECONOMÍ//E economiei f. 1) la sing. Ansamblul elementelor care privesc producerea, distribuţia şi consumul bunurilor materiale. ♢ economie naţională totalitate a ramurilor de producţie dintr-o ţară. 2) la sing. Stare economică a unei ramuri de activitate umană. economiea industriei. 3) la sing. Ştiinţă care se ocupă cu studiul activităţii economice a societăţii umane. 4) Chibzuinţă în folosirea bunurilor materiale; măsură în consum, în cheltuieli. Regim de economie. 5) mai ales la pl. Bani strânşi cu un scop anumit; rezervă de bani. ♢ Casă de economiei casă unde se depun banii pentru păstrare. [G.-D. economiei] /<fr. économie, lat. economia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ECONOMÍE s.f. 1. Totalitatea relaţiilor de producţie dintre oameni care alcătuiesc baza societăţii într-o anumită epocă. ♢ Economie naţională = totalitatea ramurilor de producţie şi de muncă ale unei ţări; economie politică = ştiinţă care studiază dezvoltarea relaţiilor sociale de producţie în intercondiţionarea lor cu forţele de producţie, legile producţiei sociale, repartiţiei şi schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică. 2. Chibzuinţă, cumpătare (în cheltuieli, în folosirea banilor, a materialelor etc.). 3. (La pl.) Rezervă de bani; bani agonisiţi. 4. Alcătuire, compoziţie a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc. [gen. -iei. / cf. fr. économie, it. economia, lat. oeconomia, gr. oikonomia – gospodărire].
Trimis de LauraGellner, 27.05.2006. Sursa: DN

ECONOMÍE s. f. 1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente într-o anumită orânduire socială, determinate de stadiul de dezvoltare a forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie. ♢ totalitatea relaţiilor de producţie care constituie cadrul desfăşurării muncii sociale. o economie de piaţă = formă de organizare şi funcţionare a economiei în care oamenii îşi desfăşoară activitatea în mod liber, autonom şi eficient. ♢ ramură, sector de activitate productivă. ♢ gospodărire. 2. ştiinţa care se ocupă cu studiul economiei (1). o economie politică = ştiinţă socială care studiază legile producţiei sociale, ale repartiţiei şi schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică. 3. chibzuinţă, cumpătare (în cheltuieli). 4. (pl.) rezervă de bani: bani agonisiţi. 5. alcătuire, compoziţie a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc. (< fr. économie, lat. oeconomia, gr. oikonomia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • économie — [ ekɔnɔmi ] n. f. • 1546; yconomie 1370; de économe, d apr. le gr. oikonomia I ♦ 1 ♦ Vx Art de bien administrer une maison, de gérer les biens d un particulier (économie privée, domestique), ou de l État (économie publique, politique).⇒… …   Encyclopédie Universelle

  • Economie — Économie Pour les articles homonymes, voir économie (homonymie). Un marché traditionnel est un espace où les acheteurs et les vendeurs se rencontrent …   Wikipédia en Français

  • économie — ÉCONOMIE. s. f. L ordre, la règle qu on apporte dans la conduite d un ménage, dans la dépense d une maison. Avoir de l économie. Entendre l économie. Vivre avec économie, avec une grande économie. Vivre d économie. Il a de l économie dans sa… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • économie — ÉCONOMIE: Toujours précédé de «ordre». Mène à la fortune. Citer l anecdote de Laffitte ramassant une épingle dans la cour du banquier Perrégaux …   Dictionnaire des idées reçues

  • Économie — Pour les articles homonymes, voir économie (homonymie). L’économie (du grec ancien οἰκονομία / oikonomía : « administration d un foyer », créé à partir d οἶκος / oîkos : « maison », dans le sens de… …   Wikipédia en Français

  • économie — (é ko no mie) s. f. 1°   Bon ordre dans la conduite et l administration de tout établissement qui s alimente par la production et la consommation. •   L économie est le jugement appliqué aux consommations, J. B. SAY. Traité, 1841, p. 455. •   L… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • ÉCONOMIE — s. f. Ordre, règle qu on apporte dans la conduite d un ménage, dans la dépense d une maison, dans l administration d un bien. Entendre l économie. On voit régner chez lui une économie admirable. L économie domestique.   Il signifie plus… …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 7eme edition (1835)

  • Economie —          BLANQUI (Louis Auguste)     Bio express : Théoricien socialiste et révolutionnaire français (1805 1881)     «L économie politique est le code de l usure.»     Source : Critique sociale     Mot(s) clé(s) : Economie          CAVOUR… …   Dictionnaire des citations politiques

  • ÉCONOMIE — n. f. épargne dans la dépense. Avoir de l’économie. Vivre avec économie, avec une grande économie. Vivre d’économie. Une économie mal entendue. La plus stricte économie. Il n’y a pas de petites économies. Il s’emploie quelquefois au pluriel, et… …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 8eme edition (1935)

  • ÉCONOMIE —     Ce mot ne signifie dans l acception ordinaire que la manière d administrer son bien; elle est commune à un père de famille et à un surintendant des finances d un royaume. Les différentes sortes de gouvernement, les tracasseries de famille et… …   Dictionnaire philosophique de Voltaire