ambigen


ambigen
AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (şi substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus "corcit".
Trimis de ana_zecheru, 03.04.2003. Sursa: DEX '98

AMBIGÉN s., adj. v. neutru.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ambigén adj. m., pl. ambigéni; f. sg. ambigénă, pl. ambigéne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AMBIGÉN ambigenă (ambigeni, ambigene) şi substantival rar: (Gen) ambigen (gen) neutru. /<lat. ambigenus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AMBIGÉN, -Ă adj. Gen ambigen = nume impropriu pentru genul neutru din limba română. [< lat. ambigenus].
Trimis de LauraGellner, 28.02.2006. Sursa: DN

*ambigén2 s.n.
Trimis de CristinaDianaN, 10.07.2007. Sursa: DOOM 2

AMBIGÉN, -Ă adj. 1. gen ambigen = genul neutru. 2. cu stamine şi pistile în aceeaşi floare; monoclin, bisexuat. (< lat. ambigenus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.