ecou

ECÓU, ecouri, s.n. 1. Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore pe un obstacol. ♦ Unde reflectate care pot fi percepute distinct în raport cu undele directe. 2. fig. Răsunet, vâlvă produsă de un eveniment, de o problemă etc. ♢ expr. A se face ecoul cuiva = a repeta, a răspândi cuvintele sau ideile cuiva. – Din fr. écho, lat. echo.

Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX '98



ECÓU s. răsunet, (pop.) hăuit, sunet, (prin Transilv. şi Olt.) sun, (înv.) eho. (Un ecou în munţi.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



ECÓU s. v. răsunet, vâlvă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ecóu s. n., art. ecóul; pl. ecóuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ECÓU ecouri n. 1) Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore de un obstacol. 2) fig. Efect produs de ceva asupra cuiva; răsunet; rezonanţă. /<fr. écho, lat. echo

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ECÓU s.n. 1. Reflectare a unui sunet pe o suprafaţă discontinuă; repetarea unui sunet prin reflectarea lui de un corp; sunetele astfel repetate. 2. (fig.) Răsunet produs de un eveniment etc. 3. (fig.) Persoană care repetă mereu ceea ce zice altcineva. [pl. -uri, var. echo şi eho s.n. / < lat. echo, gr. echo – sunet, cf. Echo – nimfă pedepsită de Hera să repete mereu ultima silabă a cuvintelor auzite].

Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN



ecóu (ecóuri), s.n. – 1. Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore pe un obstacol. – 2. (fig.) Răsunet, vîlvă. – var. eho. fr. écho. var., din sec. XVIII, astăzi înv., direct din ngr. ἠχὼ.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



ECÓU s. n. 1. repetare a unui sunet datorit reflectării undelor sonore pe un obstacol. ♦ sunetul astfel repetat. ♦ ecou semnal = înregistrare optică pe ecranul unui radar. 2. (fig.) răsunet, vâlvă produsă de un eveniment etc. (< fr. écho, lat. echo)

Trimis de raduborza, 30.01.2009. Sursa: MDN