ambiguiza


ambiguiza
AMBIGUIZÁ, ambiguizez, vb. I. tranz. (livr.) A face să devină ambiguu. [pr.: -gu-i-] – Ambiguu + suf. -iza.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ambiguizá vb. (sil. -gu-i-), ind. prez. 1 sg. ambiguizéz, 3 sg. şi pl. ambiguizeáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A AMBIGUIZ//Á ambiguizaéz tranz. A face să devină ambiguu. /ambiguu + suf. ambiguizaiza
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AMBIGUIZÁ vb. tr. a da un caracter ambiguu. (< ambiguu + -iza)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ambiguizare — AMBIGUIZÁRE, ambiguizări, s.f. (livr.) Faptul de a ambiguiza. [pr.: gu i ] – v. ambiguiza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ambiguizáre s. f., g. d. art. ambiguizării; pl. ambiguizări …   Dicționar Român

  • ambiguizat — AMBIGUIZÁT, Ă, ambiguizaţi, te, adj. Care a devenit ambiguu. [pr.: gu i ] – v. ambiguiza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român