efectiv

efectiv
EFECTÍV, -Ă, efectivi, -e, adj., s.n. 1. adj. (Adesea adverbial) Real2, adevărat. 2. s.n. Numărul indivizilor care fac parte dintr-o colectivitate, mai ales dintr-o unitate sau formaţie militară. – Din fr. effectif, lat. effectivus.
Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX '98

Efectiv ≠ inefectv, neefectiv
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

EFECTÍV adj., adv., s. 1. adj. adevărat, concret, real. (Plecarea lui efectiv din oraş a avut loc a doua zi.) 2. adv. v. realmente. 3. adj. incontestabil, indiscutabil, real. (A adus servicii efectiv.) 4. adj. v. eficace. 5. s. disponibil, (înv.) putere. (A strâns tot efectivul său de oaste.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

efectív adj. m., pl. efectívi; f. sg. efectívă, pl. efectíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

efectív s. n., pl. efectíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EFECTÍV1 efectivă (efectivi, efective) Care are un anumit efect; care se încununează cu rezultate reale. /<fr. effectif, lat. effectivus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EFECTÍV2 efective n. Număr reglementar de oameni care constituie o colectivitate, mai ales, o unitate militară. /<fr. effectif, lat. effectivus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EFECTÍV, -Ă adj. Care are efect; real, adevărat. // s.n. Numărul real al indivizilor care alcătuiesc o unitate militară, o colectivitate organizată etc. // adv. Adevărat, real, de fapt. [cf. fr. effectif, effectivement].
Trimis de LauraGellner, 28.05.2006. Sursa: DN

EFECTÍV, -Ă I. adj. care are efect; real, adevărat. II. s. n. număr de indivizi care alcătuiesc o colectivitate. III. adv. adevărat, real, de fapt. (< fr. effectif, lat. effectivus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • efectív — I. adj. m., pl. efectívi; f. sg. efectívã, pl. efectíve II. s. n., pl. efectíve …   Romanian orthography

  • cadru — CÁDRU, cadre, s.n. I. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. înrămate ♦ fig. Persoană foarte frumoasă. 2. Pervaz al unei uşi sau al unei ferestre. ♦ Deschizătură a zidului ocupată de o uşă sau de o… …   Dicționar Român

  • real — REÁL1, reali, s.m. Monedă spaniolă de argint. [pr.: re al] – Din sp., fr. réal. Trimis de claudia, 20.04.2009. Sursa: DEX 98  REÁL2, Ă, reali, e, adj. 1. Care are o existenţă obiectivă, independentă de conştiinţă sau de voinţă, care există în… …   Dicționar Român

  • activ — ACTÍV, Ă, activi, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care participă (în mod efectiv) la o acţiune; harnic, vrednic. ♢ Membru activ = membru al unei organizaţii, societăti, instituţii etc. având anumite obligaţii şi bucurându se de drepturi depline în… …   Dicționar Român

  • coregent — COREGÉNT, coregenti, s.m. Persoană care are parte egală la domnie cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent. Trimis de IoanSoleriu, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  coregént s. m., pl. coregénţi Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • realitate — REALITÁTE, realităţi, s.f. Existenţă efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr. ♢ Loc adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (fil.; la sg.) Materia care există în afara conştiinţei omeneşti şi… …   Dicționar Român

  • chibiţ — CHIBÍŢ, chibiţi, s.m. Persoană care asistă la un joc de cărţi, la o partidă de şah, de table etc. fără să ia parte efectiv la joc (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători).[acc. şi: chíbiţ] – Din germ. Kiebitz. Trimis de valeriu …   Dicționar Român

  • ecuaţie — ECUÁŢIE, ecuaţii, s.f. Relaţie matematică între mai multe mărimi cunoscute şi necunoscute, valabilă numai pentru anumite valori ale mărimilor necunoscute. ♢ Ecuaţie chimică = scriere prescurtată a reacţiilor chimice cu ajutorul formulelor şi… …   Dicționar Român

  • figurant — FIGURÁNT, Ă, figuranţi, te s.m. şi f. 1. Persoană care participă la desfăşurarea acţiunii unei piese de teatru, a unei opere sau a unui film numai prin prezenţa fizică sau prin gesturi, atitudini etc., fără să rostească nici o replică. ♦ Persoană …   Dicționar Român

  • practică — PRÁCTICĂ, practici, s.f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condiţiilor necesare existenţei societăţii, în primul rând spre producerea şi crearea bunurilor materiale şi a valorilor …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”