egalitate

egalitate
EGALITÁTE, egalităţi, s.f. 1. Faptul de a fi egal, stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situaţie în care mai mulţi participanţi realizează acelaşi număr de puncte în cadrul aceluiaşi concurs. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor şi tuturor statelor sau naţiunilor li se recunosc aceleaşi drepturi şi li se impun aceleaşi îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situaţie în care oamenii se bucură de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi îndatoriri. (mat.) Relaţie între două sau mai multe cantităţi, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relaţii, scrisă cu ajutorul semnului egal (2). – Din fr. égalité.
Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX '98

Egalitate ≠ inegalitate
Trimis de siveco, 07.11.2008. Sursa: Antonime

EGALITÁTE s. v. paritate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

egalitáte s. f., g.-d. art. egalităţii; pl. egalităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EGALIT//ÁTE egalitateăţi f. 1) Caracter egal; lipsă de diferenţă; identitate. 2) mat. Relaţie între două mărimi egale. 3) sport Situaţie în care mai mulţi concurenţi realizează acelaşi număr de puncte. A termina jocul la egalitate. [G.-D. egalităţii] /<fr. égalité, lat. aequalitas, egalitateatis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EGALITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi egal; silarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuinţelor şi consumului personal al membrilor societăţii. ♦ Stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Rezultat constituit dintr-un număr egal de puncte realizat de mai mulţi participanţi la o competiţie; situaţie în care există un asemenea rezultat. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor, tuturor statelor sau naţiunilor li se recunosc aceleaşi drepturi şi li se impun aceleaşi îndatoriri prevăzute de regula de drept; situaţie în care oamenii se bucură de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi îndatoriri. 3. Grupare a două expresii matematice legate prin semnul egal (=). [cf. fr. égalité, lat. aequalitas].
Trimis de LauraGellner, 28.05.2006. Sursa: DN

EGALITÁTE s. f. 1. stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♢ (sport) rezultat constituit dintr-un număr egal de puncte. 2. principiu potrivit căruia tuturor oamenilor, statelor sau naţiunilor li se recunosc aceleaşi drepturi şi li se impun aceleaşi îndatoriri prevăzute de regula de drept; situaţie în care oamenii se bucură de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi îndatoriri. 3. (mat.) echivalenţă între două sau mai multe mărimi, elemente, factori etc. egali; expresie a acestei relaţii redată prin semnul egal (=). (< fr. égalité)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • egalitáte — s. f., g. d. art. egalitäţii; pl. egalitäţi …   Romanian orthography

  • paritate — PARITÁTE, parităţi, s.f. 1. Egalitate numerică. ♦ (mat.) Proprietate a unui număr întreg de a fi divizibil cu doi. 2. Egalitate valorică, echivalenţă în valoare. ♢ Paritate monetară = raport de echivalenţă între unităţile băneşti a două ţări, în… …   Dicționar Român

  • inegalitate — INEGALITÁTE, inegalităţi, s.f. 1. Faptul de a fi inegal, lipsă de egalitate; neegalitate; disproporţie; imparitate. 2. Relaţie matematică între două mărimi sau expresii care arată că una este mai mare sau mai mică decât cealaltă; neegalitate. –… …   Dicționar Român

  • identitate — IDENTITÁTE, identităţi, s.f. 1. Faptul de a fi identic cu sine însuşi. ♢ Principiul identităţii = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul şi acelaşi sens în decursul aceleiaşi operaţii. ♦ Asemănare,… …   Dicționar Român

  • echipolenţă — ECHIPOLÉNŢĂ s.f. (Rar) Egalitate de forţe, de puteri. ♦ (log.) Echivalenţă. – Din fr. équipollence. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  echipolénţă s. f., g. d. art. echipolénţei Trimis de siveco, 26.01.2009. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • echivalenţă — ECHIVALÉNŢĂ, echivalenţe, s.f. 1. Egalitate de valoare, de semnificaţie, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ♢ Examen de echivalenţă = examen pe care trebuie să l treacă acela care cere recunoaşterea, cu drepturi egale, a unei diplome… …   Dicționar Român

  • egal — EGÁL, Ă, egali, e, adj. 1. (Adesea adverbial şi substantivat) Care este la fel cu altul într o anumită privinţă; (despre cetăţeni, naţiuni etc.) care au aceleaşi drepturi şi aceleaşi îndatoriri. ♢ Fără egal = excepţional, neasemuit, neîntrecut. ♢ …   Dicționar Român

  • egalitar — EGALITÁR, Ă, egalitari, e, adj. Care are ca scop egalitatea civilă, politică şi socială; privitor la egalitatea civilă, politică şi socială; bazat pe egalitate civilă, politică şi socială. – Din fr. égalitaire. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004 …   Dicționar Român

  • proporţie — PROPÓRŢIE, proporţii, s.f. 1. Raport între dimensiunile unor obiecte, ale părţilor unui întreg sau între fiecare dintre aceste părţi şi întreg. ♦ Procent. 2. Raport, relaţie (echilibrată) între fenomene, noţiuni etc. ♢ loc. adv. În proporţie cu …   Dicționar Român

  • remiză — REMÍZĂ, remize, s.f. I. 1. Situaţie în care doi şahişti angajaţi într o partidă amicală sau oficială consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partidă de şah terminată la egalitate. 2. Formă de retribuire (în comerţ) potrivit căreia… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”