ambulatoriu


ambulatoriu
AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s.n. 1. adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. s.n. Instituţie medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistenţă medicală, fără ca aceştia să fie internaţi în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius.
Trimis de ana_zecheru, 07.04.2003. Sursa: DEX '98

ambulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. ambulatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. ambulatórii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ambulatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (sil. -ri-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AMBULATÓRI//U1 ambulatoriue (ambulatoriui) Care nu necesită spitalizare. Tratament ambulatoriu. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatorie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AMBULATÓRI//U2 ambulatoriui n. 1) Instituţie medicală care acordă asistenţă bolnavilor fără a-i spitaliza. 2) Clădire în care se află această instituţie. /<lat. ambulatorius, fr. ambulatoire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AMBULATÓRIU, -IE adj. Care umblă, merge; fără loc stabil, mişcător. ♦ (zool.; despre organe) Care serveşte la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesită spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultaţii şi tratamente medicale. [var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire].
Trimis de LauraGellner, 27.10.2004. Sursa: DN

AMBULATÓRIU, -IE I. adj. care umblă, merge; fără loc stabil. ♢ (zool.; despre organe) care serveşte la mers. ♢ (despre tratamente) care nu necesită spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ambulatóriu — I. adj. m. [ riu pron. rìu], f. sg. ambulatórie (sil. ri e); pl. m. şi f. ambulatórii II. s. n. [ riu pron. rìu], art. ambulatóriul; pl. ambulatórii, art. ambulatóriile (sil. ri i ) …   Romanian orthography

  • deambulatoriu — DEAMBULATÓRIU, IE, deambulatorii, adj., s.n. 1. adj. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. s.n. Loc de circulaţie în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice. [pr.: de… …   Dicționar Român

  • externist — externíst s. m., pl. externíşti Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  EXTERNÍST s.m. 1. (Rar) Medic specialist în boli externe. 2. Bolnav aflat în tratament ambulatoriu. [< germ. Externist]. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • reionant — REIONÁNT, Ă adj. (arhit.) Radiant. ♢ Stil reionant = variantă a arhitecturii gotice creată în sec. XIII, caracterizată prin numeroase motive ornamentale, cu imense rozase polilobate (polilobat) şi radiante; capelă reionantă = capelă care se… …   Dicționar Român

  • АМБУЛАТОРИЯ — здание самостоятельного лечебно профилактического учреждения для оказания медицинской помощи по основным специальностям приходящим больным и для лечения больных на дому (Болгарский язык; Български) амбулатория (Чешский язык; Čeština) zdravotnické …   Строительный словарь

  • ambulatorio — am·bu·la·tò·rio agg., s.m. 1. agg. TS scient. che riguarda il camminare, che serve per camminare: muscolo ambulatorio 2. agg. BU ambulatoriale 3. s.m. AU locale destinato a visite e cure mediche che non richiedono il ricovero: ambulatorio… …   Dizionario italiano

  • ambulator — AMBULATÓR, OÁRE adj. v. ambulatoriu. Trimis de LauraGellner, 26.02.2009. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • policlinic — POLICLÍNIC, Ă, policlinici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Instituţie medicală de consultaţii şi de tratament ambulatoriu, organizată teritorial şi pe specialităţi; clădire în care este instalată o astfel de instituţie. 2. adj. De policlinică. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • tratament — TRATAMÉNT, tratamente, s.n. 1. Fel de a se purta cu cineva, atitudine, comportare faţă de cineva. 2. Îngrijire medicală; ansamblu de mijloace igienice, dietetice, medicamentoase, balneare, climaterice etc. cu care se tratează o boală; spec. mod,… …   Dicționar Român