element

ELEMÉNT, elemente, s.n. şi (rar) elemenţi, s.m. 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcţie. ♦ s.m. spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. 2. Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 3. (În filozofia antică) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor şi fenomenelor naturii. ♦ Fenomen al naturii care se manifestă ca o forţă puternică. 4. Mediu în care trăieşte o fiinţă. ♦ Mediu în care cineva se simte bine. 5. (chim.) Substanţă care nu poate fi descompusă în alte substanţe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obişnuite şi care poate forma, prin combinare chimică, diverse substanţe compuse. 6. Pilă electrică; fiecare celulă a unei pile electrice. 7. (În legătură cu o disciplină oarecare) Principiu de bază, noţiune fundamentală. – Din fr. élément, lat. elementum.

Trimis de LauraGellner, 15.11.2006. Sursa: DEX '98



ELEMÉNT s. 1. componentă, constituent, piesă. (Un element al unui ansamblu.) 2. element autohton v. substrat. 3. (chim.) corp simplu. 4. v. pilă electrică. 5. element galvanic v. pilă electrochimică. 6. (la pl.) cunoştinţe (pl.), noţiuni (pl.). (Câteva element despre ...) 7. (la pl.) (înv. şi pop.) stihie. (S-au dezlănţuit elementele naturii.)

Trimis de siveco, 21.10.2008. Sursa: Sinonime



elemént s. n., pl. eleménte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ELEMÉNT elemente n. 1) Parte componentă a unui întreg. elementele unei lucrări. ♢ element de construcţie piesă din ansamblul unei construcţii. 2) chim. Substanţă simplă care nu se mai poate descompune pe cale chimică, dar care poate intra în componenţa altor substanţe. 3) Persoană care face parte dintr-o colectivitate. 4) la pl. Fenomen, forţă a naturii. 5) rar Mediu în care trăieşte o fiinţă. 6) Pilă electrică; celulă a unei pile electrice. 7) mai ales la pl. Principiu de bază al unei discipline, al unei ştiinţe; noţiune fundamentală. /<fr. élément, lat. elementum

Trimis de siveco, 27.09.2007. Sursa: NODEX



ELEMÉNT s.n. 1. Fiecare dintre cele patru substanţe sau principii despre care se credea că stau la baza corpurilor şi a fenomenelor naturii. ♦ (La pl.) Fenomene, forţe din natură, forţele naturii. 2. Parte componentă a unui obiect, a unei maşini. 3. Membru al unei colectivităţi etc. 4. Corp care nu se mai poate descompune pe cale chimică şi care, în combinaţie cu alte asemenea corpuri, dă naştere corpurilor compuse. 5. Mediu în care trăieşte o fiinţă, o vieţuitoare. ♦ (fig.) Anturaj plăcut în care se simte bine cineva. 6. Pilă electrică; celulă a unei pile electrice. 7. (La pl.) Principiu, noţiune de bază a unei discipline, a unei ştiinţe. [pl. -te, (s.m.) -ţi. / < lat. elementum, cf. fr. élément, it. elemento].

Trimis de LauraGellner, 28.05.2006. Sursa: DN



ELEMÉNT I. s. n. 1. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pământul) ale corpurilor şi fenomenelor naturii. 2. (pl.) fenomene, forţe ale naturii. 3. parte componentă a unui întreg, a unui ansamblu. o (lingv.) element de compunere = temă, cuvânt împrumutat, fără existenţă independentă, numai în compunerea de tip savant; element de relaţie = cuvânt sau locuţiune care exprimă raporturi sintactice. ♢ membru al unei colectivităţi etc. 4. (chim.) corp simplu, care în combinaţie cu alte asemenea corpuri, dă naştere corpurilor compuse. 5. (fig.) mediu în care trăieşte o fiinţă. o a fi în ŭl său = a fi într-o situaţie favorabilă. 6. (mat.) obiect fizic sau al gândirii cu care se formează o mulţime. 7. celulă a unei pile electrice. 8. (pl.) principiu, noţiune de bază a unei discipline, a unei teorii etc. II. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< fr. élément, lat. elementum)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN